Deși era abia amiază Karen era mai mult decât obosită. Întâlnirile cu furnizorii o oboseau mereu, iar ziua de azi nu era o excepție.
Când intră în cofetărie căldura încăperii o copleși. Timpul de afară nu era tocmai preferatul ei, iar paltonul nu prea reuși să o încălzească.
Îl caută pe David cu privirea în încăpere și îl văzu ocupat la o măsuță. Îi zâmbi și se apropie de aparatul de cafea pentru a-și prepara un capucino.
- Și eu care credeam că șefii nu se servesc singuri, îi spuse acesta vesel.
- Nici nu începe cu glumele, am avut o zi oribilă, iar unicul lucru care m-ar face fericită este acest capucino cu o felie de tiramisu.
Doar la acest gând Karen deja simțea acel gust dulce.
- Îmi pare rău să te anunț, însă ziua ta oribilă încă nu s-a terminat.
Karen ridică curioasă din sprâncene, iar David îi făcu semn spre una dintre măsuțe. Nu fu greu să îl vadă pe Hodge, mai ales că privirea lui o fixa. Nu înțelegea cum nu îl văzu atunci când intră.
- Stii ce vrea?
- A spus că te așteaptă pe tine, însă până acum a gustat aproape toate prăjiturile din vitrină.
Acest lucru o puse pe gânduri, însă nu pentru mult timp. Nu putea să îl mai lase mult să aștepte, așa că îi lăsă lui David paltonul, își luă cana în mână și se îndreptă spre masa lui.
Lăsă jos cana și se așeză la rândul ei.
- Vă pot ajuta cu ceva domnule Turner?
- Am nevoie de un tort și un candy bar pentru o petrecere în cinstea a cincizeci de ani de la formarea lanțului hotelier al familiei mele.
Karen era uimită. Nu se aștepta ca el să apeleze la ea pentru o astfel de muncă.
- Desigur apelez la tine deoarece Hanna a insistat.
Cu aceste cuvinte zâmbetul dispăru imediat de pe fața ei. Din domnul drăguț reveni la domnul arogant.
- Câte persoane vor fi prezente la eveniment?
- Aproximativ o sută de persoane. Deja am ales modelul de tort, tartele și prăjiturile care vreau să fie prezente. De asemenea aici e scrisă cantitatea.
Acesta îi întinse o foaie cu mai multe însemnări, iar ea mări ochii de uimire. Bărbatul din fața sa calculă totul.
- De asemenea transportul produselor va fi pus la dispoziție de mine.
Karen doar îl privea cât timp vorbea. Avea totul pus a punct, iar părerea ei părea că nu prea are vreo valoare pentru el. Îl lăsă să termine de vorbit, iar când îl văzu că se oprește împături foaia și i-o dădu înapoi. Acum fu rândul lui să o privească.
- Desigur, îi spuse ea zâmbind. Vă mai pot ajuta și cu altceva? Apropo, degustarea pentru tort rămâne pentru vineri?
- Da, pentru vineri.
Ea dădu aprobator din cap și așteptă alte cuvinte din partea lui, însă acesta doar o privea.
- Altceva?
- Ți s-a răcit cafeaua.
Cu aceste cuvinte se ridică în picioare, își luă pe el paltonul și lăsă niste bancnote pe masă pentru prăjituri.
- Pe curând, Karen.
Nu îi mai ascultă răspunsul ci se îndreptă spre ușă. Karen nu îi înțelese atitudinea, însă nici nu se prea stărui. Începu să adune de pe masă prăjiturile încercate, apoi se întoarse după căni, iar o pereche de chei îi atrase atenția. Nu îi luă mult ca să își dea seama ca sunt ale lui Hodge. Își scoase imediat telefonul și după cum nu avea numărul lui de telefon îi dădu un mesaj Hannei. Ea îi transmise numărul lui, iar după ce termină mini curățenia în sală se îndreptă spre cabinet. Așteptă câteva minute până a se hotărî să îl sune și apoi formă numărul. Nu așteptă mult și îi auzi glasul.
CITEȘTI
Sărut de ciocolată
Ficção Geral- Domnule arogant, niciodată să nu faci din nou aceste trei gereșeli cu mine: în primul rând niciodată să nu îmi mai insulți familia; în al doilea rând niciodată să nu te mai lauzi cu banii... Karen îi mai arunca o privire urâtă, iar un glas din sal...