𝙈𝙞𝙚𝙯𝙪𝙡 𝙉𝙤𝙥𝙩𝙞𝙞☽︎

Capitolul VII: M-ai uitat?

Tae:- E-eu nu ma așteptam la asta! Adică, te plac și ma bucur mult ca și tu o faci, dar... Cum rămâne cu Jimin?
Y/n:- El și-a ales deja drumul... Nu o sa îl aștept toată viața, mai ales ca el...
Tae:- Mai bine nu te mai gândi la asta! Haide sa... Mergem sa luăm o înghețată! Ce spui?
Y/n:- Da, haide sa mergem.

|y/n, pov|

Sa fiu sinceră, chiar îmi place de Tae. Este atât de drăguț! Dar dacă... Totuși se joaca doar cu mine? Dacă este ca și Jimin? Sper sa nu greșesc din nou.
Chiar dacă nu pare genul, de la dezamăgirea lui Jimin, ma pot aștepta de la orice. Sper totuși sa nu fie la fel. Pare sa tina la mine. Mai bine, am lua-o ușor, ca să nu greșesc undeva... Cred...

Tae:- Y/n! Y/n, ma auzi! Hei!
Y/n:- Da! Ămm... Ce spuneai?
Tae:- Te-am întrebat de trei ori, cu ce aromă să fie înghețata?
Y/n:- Aaa... Ămm... Cred ca... Vreau sa ma surprinzi tu!
Ce spui?
Tae:- Prea bine! Cum vrei tu!
Y/n:- Te voi aștepta pe banca la umbră, bine?
Tae:- Bine atunci!
Vânzător:- Cu ce sa fie pana la urma, domnule?

Între timp, cât brunetul cumpăra înghețata, fata s-a așezat pe o banca, și privea absenta, banca alăturată. Dar... Era oare el? Da... Era chiar Jimin, cu aceeași fată ca și data trecută. Privirea ei era rece, iar obrajii ei catifelati erau inundați de lacrimile amare și apăsătoare, provocate de același băiat. Nu mai avea ce sa facă, acum inima blondului era predestinata fetei șatene. Cuvintele pe care băiatul i le spunea brunetei de fiecare data când se simțea speriata, sau ca să o facă sa se simtă bine, ii răsunau acum tinerei în minte. Chiar își bătuse joc de inima ei. Și-a jucat rolul atât de bine, încât a reușit sa o facă sa se îndrăgostească de el, ca mai apoi sa nu ii lase nimic de suspectat, dar totuși sa fie cu alta fată, iar bruneta nici măcar sa nu aibă ceva de bănuit, fiind ca nu ii dădea motive. Băiatul acesta era acum doar un punct roșu, pe care bruneta, dotarea cu atâta ardoare sa îl facă sa sufere cum a făcut și el cu ea, dar inca îl iubea, ținea la el, și totuși ura ii cuprindea inima, făcând-o rece și indiferenta. Momentele de absență ale fetei, au fost întrerupte de vocea suava și liniștită a brunetului care o privea, atât de liniștit. Bruneta simte pe talia ei, doua brațe care au cuprins-o deodată, într-o îmbrățișare de care avea atâta nevoie. Nu își dorea întrebări ridicole la care oricum nu putea răspunde, tot ceea ce avea nevoie, era aceasta îmbrățișare tăcută. Se simțea mai bine, iar când simțea ca brațele o părăsesc ușor, l-a prins pe brunet de mâini, rugându-l sa o mai țină în brațe, el simțind ca de asta are nevoie acum. Era atât de liniște în parc, doar șuieratul ușor al vântului se auzea, trecând ușor printre crengile copacilor, iar apoi sunetul frunzelor în bătaia acestuia. Iar acum... Se auzea o voce, care le-a întrerupt liniștea celor doi tineri.

- Ce crezi ca faci?! Spuse vocea.

Bruneta își ațintește privirea asupra băiatului care stătea înmărmurit ca o statuie în fata celor doi. Era... Jimin!

Jimin:- Te-am întrebat, ce crezi ca faci cu iubita mea?!
Tae:- Din nou tu? Nu ai alte treburi de făcut?
Jimin:- Răspunde-mi la întrebare!
Tae:- Tu continui sa crezi ca mai este iubita ta, la câte i-ai făcut?
Jimin:- Y/n, iubito! Vino la mine! Sunt eu, Mochi!
Y/n:- E-eu...

||în urma cu 4 ani||

Y/n:- Haide odată, mochi! Vom pierde momentul și nu vreau asta! Grăbește-te!
Jimin:- Dar ce este asa special?
Y/n:- Pai... E o surpriza! Vei vedea când ajungem! Doar mișcă-te odată!
Jimin:- Cum spui tu iubito!

Cei doi tineri, au ajuns pe vârful unui deal, unde ii aștepta o masa de picnic, alături de câteva gustări, prăjituri și o sticlă de vin roșu. În jurul lor erau doar flori, iar înocul acela, cerul era complet lipsit de nori.

Jimin:- Wow! Y/n, iubito! Tu ai făcut toate astea pentru mine?
Y/n:- Aha! Îți place?

Blondul se apropie ușor de fată și o strânge în brațe, capul brunetei fiind așezat în scobitura gatului băiatului! Soarele apusese, iar luna își făcuse prezenta pe cerul senin, lumina blândă și alburie invăluindu-i pe cei doi, alături de mireasma florilor, într-o îmbrățișare intensă. Blondul ii prinde talie fetei cu palmele, o depărtează ușor, apoi își apropie fața de a ei, distanța fiind milimetrica, băiatul privind fața rușinata a fetei, era atât de drăguța când avea obrăjorii imbujorati! Bruneta își ridică privirea către băiat, fata lui era alba, senină, ochii mari și căprui, fata imbujorată. Îl privea cu atâta drag!

Y/n:- Te iubesc mochi!
Jimin:- Și eu te scumpo!

||în prezent||

Jimin:- Haide Y/n! Îmi pare tare rău, știi ca te iubesc! E-eu nu știu ce a fost în cap...
Y/n:- Gata Jimin!! Nu te mai suport! Nu îți mai suport minciunile! Te-ai jucat cu sentimentele mele și știi asta foarte bine! E-eu... Nu vreau sa te mai vad!!!

Privirea băiatului se mărește imediat, privind-o cu tristețe pe tânăra pe care o iubea atât de mult, dar pe care a și rănit-o la fel de mult. Privea fix, chipul brunetei care era acum inundat de perle mici, cristaline și dese.
Plângea! A făcut-o sa sufere! Și-a încălcat promisiunea pe care i-o făcuse, ca nu o va răni și nu o va face sa sufere niciodată! Dar a făcut-o! Se simțea deplorabil acum ca și-a dat seama de greșeala comisă, dar nu mai putea da timpul înapoi. S-a terminat! Privea din nou cum bruneta sa îndepărta alergând și plângând, din cauza lui, apoi o lacrima i s-a scurs pe obrazul alb și catifelat.

|y/n, pov|

Este ora 17:00,stau singura în camera mea, privind pe geam, cum picăturile de ploaie se preling ușor pe sticla aburita, precum lacrimile pe obrajii mei înfierbântați. Singurul gând pe care îl am în minte, este despărțirea de Jimin, băiatul care m-a făcut sa ma simt ca în rai, dar într-o secunda mi-a transformat viața în iad. Un zgomot în distruge liniștea, ușa se deschide, iar pe ea intră Taehyung. Nu spune nimic, doar închide ușor ușa, apoi se așează în șezut, pe marginea patului, privindu-mă trist și bulversat, la fel ca și mine. Nu aveam puterea sa ii răspund, iar el parca simtea asta și nu ma întreba nimic. Dar, într-o secunda își lasă privirea în pământ și da sa spună ceva, dar se oprește înainte de a rosti orice. Îl priveam timida, parul lung și lucios ii acoperea chipul. Și-a îndreptat privirea spre mine, iar eu mi-am îndreptat privirea spre fereastra pe care încă se prelingeau picăturile de ploaie.
Ma privea de minute bune, nu îndrăznea sa se miște deloc. Doar ma privea blând și liniștitor, în același timp îl simțeam tensionat parcă.

|Taehyung, pov|

Am intrat în camera întunecată, în care stătea singura, Y/n. Privea pe fereastra picăturile de ploaie, în timp ce lacrimile fierbinți i se scurgeau de asemenea pe obrajii roșiatici. Decid sa ma apropii de ea, dar fără sa spun nimic. Ma așez pe pat și o privesc. Îmi e frica sa ii spun ceva, poate mi-ar scăpa ceva nepotrivit și as înrăutății situația. Îmi îndrept privirea către fața ei, iar apoi ea și-o îndreaptă pe a ei spre geam. As vrea sa merg lângă ea și sa o strâng în brațe, dar... Îmi e teamă că o să mă respingă, sau o sa o fac sa se simtă mai rău.

Y/n:- T-Tae...
Tae:- Da, ce este? Ai nevoie de ceva?
Y/n:- N-nu... Defapt, ba da...
Tae:- Orice, spune-mi!
Y/n:- E-eu... Adică tu... Adică... Dacă vrei... Poți rămâne cu mine... A-am nevoie sa stau cu cineva...
Tae:- Desigur!
Y/n:- Și... Crezi ca mai poți face ceva pentru mine?
Tae:- Normal Y/n, orice!
Y/n:- Am nevoie sa ma ții în brațe, Tae... Te rog...

Nu apuca sa termine și brunetul își face apariția lângă ea. Stătea pe pat lângă ea, în genunchi, cu brațele deschise, pregătit sa o primească pe brunetă la pieptul lui. Fata se lipește ușor de pieptul bine lucrat al brunetului, care se simțea prin tricoul pe care îl purta. Băiatul o cuprinde cu mâinile, apoi se așează amândoi, ușor pe pat, brunetul stătea pe spate, iar fata stătea pe o parte, cu fata către el, dar nu și-au dat drumul nici măcar o secundă. Fata se mai liniștise puțin, dar liniștea i-a fost distrusă, când ușa camerei s-a deschis.