𝙈𝙞𝙚𝙯𝙪𝙡 𝙉𝙤𝙥𝙩𝙞𝙞☽︎

Capitolul III: Sosirea Neanunțată

Y/n:- Da, sigur! Ce este?
Jimin:- În doua zile, fratele meu va veni într-o vizita la noi, deoarece nu l-am mai văzut de 11 ani.

Pa fata blondului se regăseau acum câteva resentimente și mici urme de tristețe, din cauza distantei dintre el și fratele sau! Băiatul a încercat sa țină legătura cu acesta, însă de cele mai multe ori era respins. Blondul încă spera ca revederea cu fratele său, sa fie una plăcută și sa nu mai fie respins, deoarece îl ranea atât de mult răceala aceasta provocata de distanta lor.

Y/n:- H-hei! Ești bine?
Jimin:- Da! Nu îți face griji!
Deci te-ar deranja dacă acesta ar veni aici?
Y/n:- Nu, de ce? Dacă asta te face fericit, atunci pe mine nu ma deranjează!
Jimin:- Îți mulțumesc atât de mult Y/n!
Y/n:- Pentru ce?
Jimin:- Pentru ca ești atât de înțelegătoare și de bună Y/n! Te iubesc tare mult!
Y/n:- Fac asta, doar pentru că și tu ești la fel! Și pentru ca și eu te iubesc!

Fata își ridica privirea, lăsând un zâmbet cald și iubitor sa ii cuprindă întreaga față, spre blondul ce o privea cu atâta dragoste, răspunzându-i acesteia la fel, cu un zâmbet atât de cuprinzător!

Jimin:- Îmi cer scuze, dar va trebui sa plec la firma! Am o ședință importanta! Te rog sa ma scuzi, iubito!

Blondul se apleacă și săruta, duios, creștetul fetei, apoi își ia sacoul și se îndreaptă spre mașina parcata în curte. Mai arunca o ultima privire înainte sa urce în vehicul. Nu era ca și când nu o mai vedea, însă tanjea atât de mult sa mai stea în bratele ei, jucându-se cu șuvițele brunete și puțin cârlionțate ale fetei, fără sa ducă grija ca va urma o ședință care sa ii distrugă momentele în care era fericit, momentele petrecute alături de bruneta cu ochii căprui, cu privirea atât de dulce și de senina, care îl facea sa se simtă ca un copil atunci când fata ii ciufulea parul blond și lucios, sau îl strângea de obrăjorii catifelați, adesea rozalii. Își dorea atât de mult sa nu mai aibă stresul acestor afaceri ale familiei, dar oricât de mult ar spera, nu are șanse sa i se îndeplinească acest vis. Din nefericire pentru el, era singurul moștenitor al familiei Park! Asa ca va avea de acceptat acestea, totuși tânjind în continuare după clipele libere cu frumoasa lui iubită. Mai priveste odată în gol, pe fereastra bucătăriei unde se afla Y/n, apoi intra în mașină, aceasta pierzându-se printre clădirile mari ale orașului.

Y/n:- Marina, poți veni puțin?
Marina:- Da, cu ce va pot ajuta?
Y/n:- Îmi poți spune te rog, la ce ora se întoarce Jimin de la ședința?
Marina:- Dl Park a spus ca se va întoarce între orele 17:00-17:45,dar este posibil sa mai întârzie o oră!
Y/n:- Mulțumesc, Marina! Aaa, și sa știi ca diseară voi pregăti eu cina, deci te rog frumos sa mergi și sa te odihnești! Ai muncit destul! Spune bruneta, zâmbind către femeia din fața ei
Marina:- Cum doriți! Va mulțumesc!

      ||Marina, pov||

Doamne, ce fata deosebita! Dl Jimin are mare noroc cu ea! Mai rar asemenea fete în zilele noastre! Vai, vai!

*doua ore mai târziu*

Y/n:- Gata! Am terminat! Sper ca Jimin sa fie bucuros ca i-am pregătit cina! De abia aștept sa ii vad reacția! Fața lui este atât de drăguța când este vesel!

Ceasul bate ora 15:00,ceea ce înseamnă că mai sunt 2 ore pana la sosirea lui Jimin acasă! Bruneta este atât de incantata! De abia așteaptă sa vadă fața bucuroasa a băiatului, de fiecare data când se întoarce acasă și o strânge în brațe!

||yn, pov||

Am muncit atât de mult la cina pentru Jimin! Iar acum sunt obosita. Voi merge sus și ma voi întinde, pana când va sosi Jimin acasă!

Fata urca scările, deschide ușa dormitorului, se întinde în pat, dar nu doarme! Ci... Privește în gol! Se gândește la toate momentele frumoase petrecute alături de tânărul băiat! Deodată o cuprind lacrimile, neconcepand de ce... Gândirea la momentele atât de frumoase alături de tânărul cu par, parcă de aur, i-a provocat o stare... Mai degrabă de fericire decât de tristețe! Nici nu avea de ce sa fie supărată! Era atât de fericita alături de băiat, încât nici nu avea de ce măcar sa se gândească sa fie tristă! Printre lacrimile cristaline, apare un zâmbet firav, ce schimba complet starea bulversata de mai devreme a fetei! Lacrimile au dispărut, de parca nici nu au fost! Își ridica ușor telefonul, de pe dulăpiorul așezat la marginea patului. Privește la ceas... Este ora 16:00 deja! Totuși, stă și asculta! Aude zgomotul, produs de motorul unei mașini! Oare sa se fi întors băiatul mai devreme? Bruneta se ridica grăbită din pat, coboară scările și merge la ușa principala, așteptând curioasa intrarea cuiva înăuntru! Dar parca, într-un fel sau altul, avea presentimentul ca nu era persoana pe care o aștepta ea. Parca... Simte altă prezenta! Mai bine ar fi sa deschidă ușa,dar nici nu apuca sa atingă mânerul ușii, căci deodată, intra un băiat înalt, brunet, cu ochii albaștrii scanteietori, dar parca cu o privire rece și moarta. Privirea tânărului se plimba dintr-un colt în altul al holului, iar mai apoi se îndreaptă ceva mai în jos, nu cu mult, acesta zărind, fata brunetă, ce se uita la el, cu o anumita curiozitate stârnita! Deodată liniștea deplina, este sparta de vocea tânărului care se afla acum în pragul ușii!

- Numele meu este Kim Taehyung! Sunt fratele lui Park Jimin! Ma bucur sa va cunosc!