Capitolul II: Adevărul

236 16 2
                                    

Y/n: Mamă, ce se întâmplă? De ce este acest domn aici?
Olivia:- Y/n, era și timpul sa afli adevărul!
Dumnealui este domnul Park, deținătorul campaniei Park, al cărui fiu, Jimin, ai fost promisa de când erai mica... Îmi pare atât de rău că nu ți-am putut spune adevărul! Mi-a fost atât de greu sa te privesc crescând, iar când mi-am dat seama ca ai împlinit vârsta, am fost îngrozită de ideea acesta, ca te pierd! Iartă-mă te rog, știu ca îți este greu, dar crede-mă, mi-a fost atât de greu! În acest moment as face orice sa nu te pierd!
Y/n:- T-tu, îmi spui mie, ca e-eu trebuie sa merg cu un om pe care nu îl cunosc, pentru ca am fost p-promisă n-nustiu cui? Și îmi mai ceri și sa te iert!? C-cum!
Olivia:- Y/n, ascultă-mă! Nu e chiar așa! Lasă-mă doar să-ți explic!
Y/n:- M-mamă... N-nu ma simt prea bi-
Olivia:- Y/n!!!
        
                       
             *2 ore mai târziu* 
Y/n:- U-unde sunt? Aish... Capul meu!
Doctor:- Domnișoara Y/n, ma bucur ca v-ați trezit! Mama dvs dorește sa va vadă! Intrați va rog.
Olivia:- Y/n! M-am temut atât de mult pentru tine! Cât de mult ma bucur ca ești bine acum!
Y/n:- Ce s-a întâmplat?
Olivia:- Ți s-a făcut rău, iar apoi ai leșinat și noi te-am adus la spital!
Y/n:- N-noi?
Dl Park:- Salutare din nou, domnișoară y/n! Ma bucur sa vad ca sunteți bine! Cred ca acum, cu acordul domnului doctor, putem pleca!
Doctor:- Da! Fata este bine, dar va voi ruga sa ii mai cumpărați câteva vitamine! Asta o va ajuta!
Dl Park:- Bineînțeles! Acum haide, te rog sa ma însoțești!
Y/n:- B-bine
Larevedere, mamă...
Olivia:- Larevedere, Y/n!

Când bruneta se îndepărtează de mama sa, aceasta izbucnește numai decât în plâns. Lacrimi reci se scurgeau pe obrajii roșiatici ai femeii, incontrolabil.
* Între timp în mașina dl Park*
                     *y/n, pov*
Hmm, oare unde voi ajunge? Chiar trebuie sa merg la un om necunoscut, care are un fiu pe care eu nu îl cunosc, dar totuși, i-am fost promisa de mica! Ce se întâmplă!?

Câteva momente mai târziu, mașina se oprește într-o curte frumoasă, alături în spatele ei, o clădire imensă, dar de-a dreptul minunata

Șoferul mașinii, îmbrăcat într-un costum elegant, alături cu niște ochelari negrii ca taciunele, coboară din mașină, apoi se prezintă în spate, deschizând portiera fetei

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Șoferul mașinii, îmbrăcat într-un costum elegant, alături cu niște ochelari negrii ca taciunele, coboară din mașină, apoi se prezintă în spate, deschizând portiera fetei

Șoferul mașinii, îmbrăcat într-un costum elegant, alături cu niște ochelari negrii ca taciunele, coboară din mașină, apoi se prezintă în spate, deschizând portiera fetei

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


Fata coboară din mașină, uluita de tot peisajul minunat, parca scos dintr-o reclama, întrucât nici nu credea ca este adevărat.
Marina, cea care se ocupa pe de-a-ntregul de curățenia vilei, dar avea și grijă de toți locuitorii ei, vine grăbită spre fata!

Marina:- Tu trebuie sa fii domnișoara Y/n!
Y/n:- D-da, eu sunt.
Marina:- Te rog sa ma urmezi!
Dl Jimin va așteaptă!

După ce au intrat, puțin mai deoparte, un baiețandru înalt, cu parul blond și lucios, îmbrăcat într-o cămașă și o pereche de blugi negrii, destul de simplu, dar elegant, se apropie de cele doua, iar în cele din urma se prezintă!

Jimin:- Bună ziua! Numele meu este Jimin!
Y/n:- B-bună ziua! N-numele meu este Y/n!

Fata, face o plecăciune, în Coreea aceasta reprezentând un semn de respect! Băiatul face asemenea fetei, apoi amândoi revin la pozițiile inițiale.

Jimin:- Urmează-ma, te voi conduce la camera ta!

Prin holurile și încăperile expansive, nu se auzea decât zgomotul făcut de pașii lor!
La un moment dat,
vocea băiatul sparge liniștea

Jimin:- Iartă-mă ca te întreb, câți ani ai?
Y/n:- Astăzi, împlinesc 18 ani. Dar dumneavoastră?
Jimin:- Nu trebuie sa vorbești atât de formal cu mine! Spune-mi cum vrei tu! Poți să-mi spui chiar și pe nume! Pana la urma
nu sunt atât de bătrân sa știi!

Fata, rușinată de cele spuse, își lasă capul injos, asemenea privirii!
Băiatul o observa, apoi se simte prost pentru ceea ce i-a spus, văzând starea brunetei.

Jimin:- Îmi cer iertare! Nu am vrut sa te fac sa te simți asa...
Dar sa știi ca ești foarte drăguța oricum!

Aceasta ridica privirea, iar acum i se puteau vedea, obrajii roșii, și fața rușinată a micuței brunete.

Jimin:- Am ajuns! Aici este camera ta! Sper sa îți placa! După ce te schimbi, te voi aștepta la masă!
Y/n:- B-bine... Mulțumesc! Spune fata rușinată în continuare, cu obrajii extrem de roșii

                    ~În prezent~
Y/n:- Bună dimineața, Jimin!
Jimin:Neața, iubito! Cum ai dormit?
Y/n:- Am dormit destul de bine! Dar tu?
Jimin:- Eu am dormit comod! Acum haide sa luăm micul-dejun!
Y/n:- Bine.

   *la masă*

Jimin:- Am să-ți dau o veste destul de importanta!

𝙈𝙞𝙚𝙯𝙪𝙡 𝙉𝙤𝙥𝙩𝙞𝙞☽︎Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum