You and I

Zi încărcată...

~DIN PERSPECTIVA ELLEI ~

Mă trezesc de dimineață și mă uit în jur. Nu văd nimic diferit, doar o umbră undeva într-un colț. Era un bărbat după musculatură și mă străduiesc să îmi dau se seama cine e însă eșuez. Bărbatul se apropie de mine și pot observa un chip angelic. Era... Sean?

-Sean, m-ai găsit!îi spun și încerc să îl îmbrățișez însă eșuez deoarece eram legată de scaunul pe care stăteam.

-Care Sean?țipă la mine bărbatul care se dovedise a nu fi băiatul pe care îl iubeam enorm și care vroiam să fie acum alături de mine și să mă iubească.

-Tu nu ești Sean!țip la el în scârbă încercând să nu plâng.

-Și tu nu ești prea inteligentă!îmi spune iar eu mă abțineam să nu îi dau vre una.

Stau așa puțin după care se decide să îmi spună ceva. Ceea ce acum chiar nu vroiam să aud.

-Uite fetițo! Antonio este puțin cam ocupat în perioada asta deoarece toată lumea și poliția te caută, deci m-a pus pe mine să am grijă de tine și... A! Da! Am voie să îți fac ce vreau eu dar să nu te omor!

Spunând acestea nu mă mai puteam abține. Lacrimile au început să curgă și chiar nu credeam că făceam asta. Până acum m-am abținut dar acum nu mai pot. Plângeam din ce în ce mai tare. Tipul se apropie de mine și îmi spune:

-Dacă vei fi blândă, am să fiu și eu.

Apoi se desface la pantaloni și îmi arată splendoarea lui de instrument întrebându-mă:

-Îți place ceea ce vezi?

Apoi am început să plâng și mai tare când mi-a deschis gura și a încercat să îmi bage bărbăția lui în ea.

După câteva secunde ușa s-a deschis larg și pe ea a intrat un Antonio foarte nervos care a dat cu celălalt tip de pământ tipând la el de ce mă atinge.

După câteva minute de bătaie și ceartă din plin Antonio se satură și scoate un pistol cu care îl împușcă pe tip. Eu am început mai rău să plâng văzând toată scena din fața mea. Antonio chiar era un criminal. Și acum chiar îmi era frică. După ce se mai calmează puțin Antonio vine să mă calmeze și pe mine.

Mă ia în brațe și îmi spune că totul va fi bine și că acel om era doar un gunoi și de gunoaie trebuie să scapi. Acum mă calmasem și chiar îmi plăcea de Antonio, mă protejase. Adică nici măcar el nu mi-a luat virginitatea da' un necunoscut.

Antonio mă ia și mă duce în mașina lui care era parcată în fața clădirii imense din care am ieșit. Acum eram în pădure. După ce ieșim din pădure la scurt timp ajungem la o casă mare și frumoasă. Intrăm înăuntru după care mă duce  într-un dormitor. Îmi spune să mă pun să dorm să mă calmez și asta și fac deoarece ziua care aproape trecuse fusese foarte încărcată, poate prea încărcată...