You and I

Prima zi de școală

~ PERSPECTIVA ELLEI ~

Mă trezesc rapid și mă spal pe dinți. Apoi merg să o caut pe Nicole prin casă. Îndreptându-mă către bucătărie îmi apare în minte un gând oribil.

Azi este prima zi de școală și sper să fie totul ok în noul an. Anul trecut s-a sfârșit tragic chiar și pentru mine, care nu sunt tocmai păsătoare. În orice caz, îmi e dor de colegi și de cum mă abțineam câteodată să nu bat vreo fițoasă. Și de profesori îmi este foarte dor, să mă cert cu ei la fiecare oră pentru note sau pentru faptul că îmi foloseam mobilul în timpul orelor de curs. Și mai multe, dar cel mai dor îmi e de el, de cel mai drăguț băiat posibil, Antonio, alias Tony. Sunt îndrăgostită de el de când aveam 13 ani și mereu mă întristează gândul că nu îl voi putea avea niciodată deoarece el e cel mai drăguț băiat din tot liceul și are o grămadă de fete care îl adoră, și în plus e și cel mai rău băiat, se spune că a și omorât pe cineva că s-a luat de iubita lui, Denissa, cea mai populară fată din liceu. Mă rog, știu că nu voi putea fi cu el niciodată și de aceea nu trebuie să mă mai gândesc la el.

Am fost întreruptă de Nicole care țipă la mine când mă vede:

- Greu te mai trezești! Hai să luăm micul dejun și să ne grăbim către școală, doar nu vrei să întârziem din prima zi!

Avea dreptate, era cam târziu. Iau un măr de pe masă și apoi fug alături de Nicole în dressing să ne îmbrăcăm.

Eu mi-am ales o pereche de jeansi negri, rupți, un tricou larg, negru pe care scria:" No more playing games!" în picioare o pereche de conversi negri cu ținte, iar părul mi l-am prins într-o coadă de cal.

Nicole și-a luat o rochie scurtă cu imprimeu floral și niște balerini albi în picioare, iar părul și l-a prins într-un coc lejer.

După ce am terminat ne-am complimentat una pe cealaltă și am pornit spre stația de autobuz.

O iubesc pe Nicole deoarece ei nu îi e rușine să aibă o prietenă așa "ciudată" ca mine.

În drum spre stația de autobuz mă gândeam la cum am petrecut vara asta. A fost cea mai tare vară de până acum pentru că i-am avut pe cei dragi (prietenii) aproape.

Am ajuns chiar la fix în stația de autobuz, tocmai sosise. Ne-am urcat și am pornit către "IAD", cum îmi place mie să îi spun.

Când am ajuns acolo deja mă luase plictiseala, doar privind mulțimea din jurul meu și uitându-mă la sălile de clasă mă gândeam cum va fi în anul ăsta, oribil (ca de obicei).

Am început să ne uităm după colegii noștri și când i-am zărit ne-am dus într-acolo să îi salutăm.

După ce am vorbit despre ce am făcut vara asta începe și discursul ăla enervant pe care îl țin profesorii la fiecare început de an.

După ce in sfârșit s-a terminat teroarea ne-au poftit în clase și ne-au dat manualele. Luându-le, spun sarcastic în sinea mea:"Grozav, mi-a fost dor de voi!"

Când să plecăm, eu și Nicole avem o surpriză neașteptată. Era Antonio.

-Oh, God, e așa drăguț!îi șoptesc lui Nicole

-Da, știu! Du-te și vorbește cu el!

-Ce??? Nu pot să fac asta!

-Haide! Ce poate merge rău?

-Păi, poate mă emoționez prea tare și vomit...

-Ewww!!! Nu se va întampla asta, crede-mă!

-Hmmm!!!

Mă îndrept către Antonio și când ajung lângă el, vine o tipă și îl sărută. Mă uit mai bine și era Denissa, iubita lui. Mă întorc rapid aproape plângând către Nicole, dar dau peste cineva.

-Hei!

-Hei! Scuze că te-am lovit!

Ridic privirea să văd cine e idiotul care m-a lovit și dau de niște ochi albaștri, superbi în care m-am pierdut într-o clipită, care erau poziționați perfect pe chipul angelic al băiatului pe care acum două secunde vroiam să-l omor, dar acum vreau să-l sărut cu mare poftă.

-Ăămm, nu-i nimic!spun încercând să mă calmez

-E bine atunci! Eu sunt Sean!

-Eu sunt Ella iar ea e cea mai bună prietenă a mea Nicole!

-Încântat!

-Și noi!spune Nicole

-Eu sunt nou pe aici! M-am transferat acum în clasa a 10-E. Îmi puteți arăta...

-Stai!Ai spus 10-E?îl întrerup eu mirată

-Da!

-Și noi suntem în clasa 10-E!spun eu entuziasmată că în sfârșit vom avea un coleg drăguț în clasă

-Wow! Ce tare! Acum îmi puteți arăta și mie unde e ieșirea din iadul ăsta?

-Și tu crezi că e un iad?îl întreb surprinsă că avem chestii în comun

-Da!

-Wow! Sigur că îți arătăm!

L-am condus către ieșirea din liceu și am plecat fiecare pe drumul lui.

-Wow, Nicole, ai văzut asta?

-Da, soro! Tipul ăla e bine rău!spune râzând

-Da! E perfect!

-Și cu Antonio cum rămâne?

-Nu contează. Sean e mult mai drăguț,și oricum cu Antonio nu am nicio șansă.

-Mda, așa e!

Am pornit spre casă și când am ajuns ne-am uitat la un film.