Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am privit frumosul existențial Al unui soare Presărat pe cer,
Dorindu-mi cu sufletul nemuritor Să prind o fărâmă de mister Din (ne) existența morbidă A unor imperfecțiuni Pe suprafața acestei Stele paradisiace.
M-am speriat să văd că nu erau. Și m-am împăcat cu lipsa a ceva Ce nu e frumos, Deși eram obișnuită deja Cu tot ce reprezentam eu.
Așa că mi-am dorit să șoptesc În obscuritatea absurdă a cerului Palpabil de emoții, De trăiri, De amoruri, Că inima mi se topește În (ne) căldura soarelui său.
În vitalitatea deconspirată De univers, Am șoptit și că Mi-e teamă să mor.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
