De privești în depărtare,
Lângă vechea ta colibă,
Ai să simți cum o văpaie
Se înfiripă.Mai pe deal, când ai să urci,
Poposind pe drum de stele,
Lângă flori ai să te culci,
Lângă ele.În părul gălbui și moale,
Două mâini or să răsară,
Pribegite, dar și goale,
O scânteie rară.Cum să vezi sub toate,
Cât de crunt e adevărul?
Când vreau să te privesc,
Tu te joci cu părul.Dă-mi o vorbă, numai una,
Căci tânjesc să te ascult,
Frumusețea ți-e aidoma
Glasului tău mut.Știu că totul e în zadar,
Însă tot mai stau un pic,
De mă izgonești măcar,
Am să mă ridic.