Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ard de dragoastea mea toată,
Pentru flori, pământ și dor,
Odor de viață; inima-mi înoată,
Mă scufund și cred că mor.
Pe ale tale buze nu găsesc nimic,
Nici viitor, căldură sau fior,
Dar tot te-aș săruta un pic,
Chiar de m-aș prăpădi de dor.
Spune-mi tu, de încerci să fii onest,
Îți amintești întâia noastră dată,
În captivitatea ochilor – agest,
Când ți-am dăruit o șoaptă?
Aș fi vrut să-ți dau mai multe,
Una, două, poate chiar și trei,
De nu ai fi fugit de acele lupte,
Din străfundul gol al ochilor mei.
Și n-am ce să cer mai mult,
Nicidecum salvare din ocean.
N-ai fost atunci, să fii acum,
Deși mi-ai luat tot ce aveam.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
