Paradox timpuriu

11 0 0
                                    

Tot ce am nevoieÎn deplina mea singurătate, sublimă lacrimă pe piele,e sa simt cum respiro gură de aer,fără să mă sufoc cu ea

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Tot ce am nevoie
În deplina mea singurătate,
sublimă lacrimă pe piele,
e sa simt cum respir
o gură de aer,
fără să mă sufoc cu ea.

Oare te-ai speria
de mi-aș așterne sufletul
în fața ta?

Tot ce bate în mine,
pustiu și chinuitor,
e vocea ta,
căci inima se luptă pe podea.
Sângerează,
cuprinsă în paradoxul timpuriu
al iubirii frânte,
legată în amintiri cu tine,
prea îndepărtate
ca să mi le amintesc...
Dar inima simte tot
și m-a învățat și pe mine
să simt cum strigi în pieptul meu.

Vreau să te aud mai mult,
Fără să strigi cu adevărat.

Vreau să te aud mai mult, Fără să strigi cu adevărat

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Sep 03 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Eclipsa sufletului meu Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum