The Challenge

Trei

Tory

Ce a fost asta !? . Inima îmi bubuie rapid și fluturașii îmi zboară prin burtică . Wolf Davis ! Wolf Davis a stat lângă mine și mi-a spus că sunt talentată ! Vai de mine ! . Nu am fost pregătită pentru așa ceva , chiui prin restaurat și mă ridic în picioare făcând o piruetă .

- Liniște..

Zice Julian și mormăie din barbă . Îmi dau ochii peste cap și vin lângă el spunând

- Nu o să-ți vină să crezi cine mi-a spus că sunt talentată !

- Hmm.. să ghicesc tipul care se holba la tine cu interes ? Care a stat lângă tine ?

- Da !

Exclam eu . Julian pufnește apoi spune

- Calmează-te Victoria !

Nu-mi place când îmi zice pe numele lung.. mă simt bătrână . Tory e porecla mea și prescurtarea numelui meu .

- Wolf e unul din tipii populari și foarte drăguț

- Sigur , ce au toate cu tipii populari care joacă baschet ?

Zice el absent în timp ce curăță storcătorul . Lui nu-i pasă că verișoara lui mai mică e în culmea fericirii , așa că zic .

- Mulțumesc de suc , și ca să ști baschetboliștii sunt atractivi !

Oftează eu plec și îmi iau carnetul de pe masă . Rânjesc ca o toantă..frate abea aștept să văd ce mi-a scris Wolf în carnet .

- Pa văru ' !

Zic eu și plec spre ieșire . Julian îmi face cu mâna apoi strigă

- Transmite-i mătușii însănătoșire grabnică !

- Bine

Și plec . Tot drumul spre casă am ținut la piept carnetul . Gândind-uma la discuția cu Wolf . M-am simțit așa ..bine și tipul e chiar mai frumos ca în poze . Râd fără să vreau , îmi aduc aminte când râdea și el ..cu mine . Este trecut de nouă seara sper că nu m-au încuiat pe afară asta mai lipsea să stau ca o ciudată afară pe hol . Stau singură în cămin .. colega mea de cameră a trebuit să se mute așa că am rămas doar eu și liniștea . Poate e mai bine așa . Când deschid ușa aprind lumina în sufragerie și las carnetul pe măsuța de cafea , vreau mai întâi să-mi fac un duș , după care o să frunzăresc prin el .

Îmbrac un tricou larg care are imprimat mesajul ,, life is good , but you are better "   , drăguț nu-i așa ? L-am luat de pe Amazon cu zece dolari . Acum sunt pregătită să văd ce mi-a lăsat Wolf în carnet , curiozitatea mea e mare , dar întrebarea mea e : oare chiar vreau să știu ? . Adică .. dacă mi-a lăsat ceva urât care mă poate afecta ? Sunt destul de emotivă.. și nu aș vrea să îmi stric starea de bună dispoziție . Mă uit la carnetul din mâinile mele , îl deschid și dau pagină cu pagină uitându-ma la fiecare colțișor . Ajung aproape de sfârșit și când speranța mea se risipește pe penultima pagină văd scris un număr de telefon și m-ai jos :

Suna-ma când te plictisești , Wolf <3 .

Și mai jos semănătura lui . Iar rânjesc ca o fraieră . Mi-a lăsat autograful și numărul lui . Ar trebui să mă laud că unul din tipii de la Harvard mi-a lăsat numărul de telefon în carnet.. însă nu am cui nu prea mi-am făcut prieteni noi aici .. și a trecut un semestru ! . Încep să cred că eu sunt problema . Îmi las capul pe pernă și privesc tavanul strângând carnetul la piept . Ar trebui să îi notez numărul . Și asta fac , îl trec în lista puțină de contacte din telefonul meu . Partea dificila e că..vreau să îi dau mesaj însă nu știu exact cum ar trebui să încep . Un ,, bună " ar fi un început bun , dar deja ne-am cunoscut azi .