The Challenge

Douăzeci și unu

Tory

Când mă întorc din Manhattan duminică seara împreună cu Julian , acesta încă mă urmărește peste tot . Nu am vorbit prea multe cu el pentru că sunt supărată , pe lângă asta , am și uitat telefonul acasă . Bravo mie ! .

- Doar nu să stai supărată o veșnicie pe mine Tory , zău așa !

Răsuflu adânc și zic serios .

- Julian , pentru ultima dată nu te mai purta de parcă aș fi un copil . Am aproape douăzeci de ani !

Strânge ochii și răsuflă adânc . Știu își face griji , mă iubește și nu-l condamn însă prea exagerează și devine enervant , nu am mai ieșit cu un băiat .. singuri . De obicei ieșeam cu amicii lui însă am și eu o vârstă ..vreau să aleg și să mă simt împlinită .

- Victoria... încerc să fiu un văr bun .

- Și ești , doarcă uneori te bagi ca musca în fund !

Surâde puțin însă doar pentru câteva secunde apoi își rea fața de om trist și îngrijorat . Îmi pune mâna pe umăr după care zice

- Îmi dau seama că ție greu cu mătușa Kate .. și mai ales după accident , pe lângă asta ești singură..nu ai prieteni sau un sprijin masculin ...

Nu înțeleg de ce bagă subiectul despre tata...nu vreau să aud nimic despre el . O fiică are și nici nu-i pasă , a plecat când aveam cinci ani.. mama îmi zicea că o să se întoarcă.. și că are nevoie de o pauză ..dar nu s-a m-ai întors , și ăsta cred că a fost modul ei a-mi zice că s-au despărțit . Instant mă simt afectată ..iar Julian mă îmbrățișează după care continuă

- ....de aceea vreau să îți fiu alături și să am grijă de tine .

Ochii mă înțeapă puțin , și îmi șterg puțin lacrimile . Julian inspiră adânc și îmi ia obrazul în palmă .

- Acum înțelegi de ce nu vreau să te vezi cu tipul ăla ?

- Dar vreau să fiu cu el , Julian .. Wolf nu e de loc așa cum îl crezi.. dă-i o șansă..

Murmur eu iar Julian mârâi dându-și capul pe spate . Se lasă liniște câteva secunde apoi Julian își trece mâna prin păr spunând .

- Mm...bine  , dar dacă te rănește îi dau una fix în moacă !

Zice el puțin mai răstit ultimile cuvinte . Oftez și descui ușa , când intru îmi las geanta în cui și plec în bucătărie spunând

- Vrei un ceai ceva ?

- Da te rog

Zice Julian și apare și el în bucătărie pentru câteva secunde . Îmi spăl mâinile și cât timp apa fierbe eu mă schimb în ceva comod . Îmi i-au telefonul și îmi cade falca la câte apeluri am avut și câte mesaje de la Wolf . Dumnezeule ce are de mi-a trimis atâtea ? . Sentimentul de îngrijitoare apare instant , așa că când mă întorc în bucătărie îl apelez pe Wolf strângând în pumn cristalul de la el . Îmi place așa mult că nu-l dau jos niciodată . Înghit în sec când Julian se uită la mine întrebând

- Pe cine suni ?

- O colegă ..

Murmur eu și ies din încăpere . Nu răspunde , așa că gândurile mele dau năvală întrebându-ma dacă nu cumva se simte rău , dacă are dureri ? Dacă s-a rănit... Dumnezeule dacă e în spital !?. Nu..nu , exagerez . Totuși privesc ecranul telefonului și când mă pregătesc să îi dau mesaje cu mii de scuze pentru absența mea telefonul meu sună și inima îmi bubuie.