Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Moartea este un concept complex. Tradițional, moartea este considerată momentul în care sufletul părăsește corpul definitiv, iar inima încetează să mai bată. Oferindu-i un timp de gândire mai amănunțit, dacă reflectezi la moartea sufletului, aceasta se poate întâmpla mult mai rapid decât momentul morții fizice.
Sufletul poate pieri ca urmare a unei inimi frânte, a unei cerți sau a unei trădări. Sau toate în combinație. Persoana în cauza nu-și mai dorește să trăiască, deși poate părea veselă la exterior. Mereu am crezut că cele mai vesele persoane sunt cele care ascund cea mai adâncă durere.
Nu este cazul meu, dar am văzut asta întâmplându-se cu două persoane apropiate. Din fericire totuși, sufletul lor doar s-a îmbolnăvit, nu a murit.
În schimb, sunt destul de sigur că al meu nu mai există. Am corp, sunt conștient în acest abis întunecat, dar nu mai am un scop pentru care să respir.
Totuși nu mă pot opri din respirat. Sunt blestemat să inspir pe veci întunericul din Tartar, împreună cu bunicii Titani. Ei au râs de mine când m-au văzut aici, mai ales Kronus. Și ei sunt blestemați, la fel ca mine, să-și petreacă veșnicia în această groapă abisală.
Nu pot să-i văd, dar pot să le simt prezența. Mă apasă, deparcă ar vrea să mă turtească. Deparcă ar vrea să înghită ce a mai rămas din sufletul meu. M-aș bucura să o facă, măcar așa nu aș mai simți durerea constantă pentru ceea ce am pierdut.
Dar ei nu mă pot răni și nici eu nu îi pot atinge. Putem doar să ne dăm târcoale la infinit în acest abis negru.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
