Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Întunericul e o entitate în sine în acest loc. O mare întindere de nimic care dorește să-ți înghită existența cu totul.
Odată ce te-a acaparat, nu mai există nicio cale de întoarcere, dar dacă întunericul te-a acaparat, înseamnă că ai fost uitat. Ceea ce pentru mine, este imposibil. Prietenii nu mă vor uita, iubita mea nu mă va uita și povestea mea falsă va triumfa prin Academie sute de ani la rând.
Ei nu pot să-și dea seama, dar asta mă face nemuritor. Nu e numai sângele auriu de zeu ce-mi curge prin vene.
E însăși amintirea mea în sufletele lor, amintirea râsetelor și zâmbetelor pe care le-am împărțit. Melancolia nu va înceta să pompeze în venele lor la gândul meu.
Până în ultima clipă a existenței lor se vor întreba de ce am procedat astfel, se vor chinui să înțeleagă. Dar fără toate piesele, nu vor întregi niciodată puzzle-ul.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Primul an poate să fie considerat cel mai greu dintre toți dintr-un motiv simplu: trebuie să te obișnuiești cu un nou univers în care să trăiești, unde nu mai există aceeași logică sau reguli.
Problema principală este că mulți semizei nici măcar nu știu că sunt semizei până nu le este trimisă scrisoarea de invitație la Academia Imitheos, acesta fiind și cazul lui Nikolaos. Născut sub semnul ghinionului, însăși de zeița nenorocului, băiatul nu a fost acceptat de tatăl său, atunci când femeia cu care a avut o aventură a apărut subit la ușa lui câteva zile mai târziu, cu un bebeluș ce avea un smoc negru de păr ca noaptea pe mijlocul capului. Nu l-a dorit, având deja soție și copii, deci Nemesis nu a avut nicio altă variantă decât să-și ia odrasla cu ea, nu?
Greșit, a lăsat copilul la primul orfelinat care i-a ieșit în cale, iar Nikolaos a primit un nume de la îngrijitoarele de acolo: Nishimura Riki. Nu a știut niciodată identitatea părinților săi și a trebuit să crească, privind cum toți copii sunt dați unor familii iubitoare, mai puțin el. De fiecare dată când cineva părea interesat de micuț, ceva rău se abătea asupra lor și brusc nu mai puteau sau nu mai voiau să-l adopte. Odată, a fost la un pas să primească o familie, dar a fost nevoit să privească momentul în care, așteptând-o cu zâmbetul pe buze pe drăguța femeie care în sfârșit l-a adoptat, aceasta a fost călcată de o mașină. Exact în fața lui, a unui copil de cinci ani ce îi făcea entuziast cu mâna de pe treptele orfelinatului.
