UNDIVIDED -BETWEEN THE LIMITS-

1.

*

-Rayden-

M-am așezat la bar, bucurându-mă de a doua cafea pe ziua de azi, când ușa liftului s-a deschis, văzându-le pe cele două cum intră, cu câteva plase în mână. Când să întreb de ce au cumpărat doar atât de puține lucruri, cei doi bodyguards pe care i-am angajat, au venit în spatele lor, plini de plase. Unul dintre ei avea două prinse la gât, lucru ce m-a făcut instant să râd. Trebuia să le dau un bacșiș zdravăn pentru ziua de astăzi. M-am ridicat, ignorându-le pentru o clipă pe cele două, pentru a le da bărbaților bani, apoi m-am întors la bar, privindu-le.

¾ V-ați distrat?

¾ Bună și ție, Rayden, spuse Zeleea, care văd că devenise prietenă prea bună cu dușmanul. Pe de altă parte, Mayrai doar s-a uitat la mine, plimbându-și iritată limba peste dinți. Femeia asta trebuia să judece mai bine semnalele pe care le dă. Dacă bine îmi amintesc, în urmă cu șapte ore nu avea nicio problemă în a-și plimba piciorul pe al meu.

¾ Cum a fost la cumpărături? Întreb, întorcându-mi privirea spre Zeleea.

¾ Foarte bine. Abia aștept să-ți arătăm ce ne-am cumpărat. Mă rog, ce i-am cumpărat Mayraiei. Golul instant din stomac m-a făcut să scrâșnesc din dinți, căci știam sigur ce va urma. Prietena mea continuă, făcându-mă să dau agitat din picior: Haide, podiumul te așteaptă, Mayrai!

¾ Bine, replică cealaltă, ușor entuziasmată.

Nu-mi vine să cred că Mayrai îi făcea jocul. Dar de ce?! Dacă mă displăcea atât de mult, de ce voia să-mi arate ceva ce aparent, nu voi avea niciodată? Puteam oricând să plec. Să spun că nu sunt deloc interesat de ce voi vedea și să îi dau peste nas. Însă, voiam cu toată ardoarea să văd. Norocul meu era că m-am așezat pe partea cealaltă a barului, unde și dacă se va întâmpla un eveniment deloc plăcut, nimeni nu va vedea asta.

M-am simțit nevoit să-mi aprind o țigară, gestul meu fiind imediat urmat de Zeleea, care se așezase în fața mea, așteptând cu sufletul la gură ieșirea Mayraiei.

¾ Ești un om mort, spuse, însă când să-i răspund, am auzit ușa de la cameră cum se deschide.

Am luat decizia de a o studia de la picioare în sus, sperând că va decurge totul mai ușor, dacă la final, voi vedea fața care m-a chinuit ani întregi. Picioarele ei, goale, erau încălțate cu o pereche de sandale cu toc subțire și cu bretele care se împleteau până sub genunchi. Nu cred că mai eram nevoit să mă uit în sus. Însă, tot am făcut-o, văzând lenjeria din dantelă neagră.

Oh, Dumnezeule!

Primul lucru care mi-a ieșit în ochi a fost faptul că lenjeria era dintr-o singură piesă, sutienul fiind introdus într-un corset lejer, având diferite flori trasate de-a lungul dantelei. Am privit-o câteva clipe, neștiind cum să reacționez. Nu voiam deloc să mă uit la Mayrai, al cărei corp era divin. Sânii îi erau atât de bine puși în evidență, încât puteam să pierd ore privindu-i, însă, când s-a întors cu spatele, pentru a merge să se schimbe, fundul gol mi-a schimbat total percepția. M-am foit pe scaun, încercând să mă calmez, dar nu aveam nicio șansă. În viața mea nu poftisem atât de tare la ceva. Doar imaginea cu ea, capră, în timp ce eu îi plesneam fundul, m-a ucis în interior. La dracu¢. Eram deja tare și mai urmau lenjerii.

Zeleea îmi cerceta fiecare expresie, de aceeea preferam să rămân cât mai impasibil, chiar dacă mai aveam puțin și rupeam materialul pantalonilor. Doamne, cum am ajuns în situația asta? Am tras puternic din țigară, simțind cum îmi ard buzele și am suflat fumul, privind cum roșcata apare într-o lenjerie albă, care părea ca o rochiță mini. A înaintat elegant spre noi, de parcă într-adevăr era un înger și s-a întors rapid, lăsându-mă să-i văd fundul care răsare de sub maioul din catifea.