UNDIVIDED -BETWEEN THE LIMITS-

CAPITOLUL TREI

         Dacă crezusem că migrena de ieri a fost urâtă, nu știam ce m-a așteptat astăzi. Am privit în jurul meu, văzând sticla goală de wisky și am oftat prelung. Cearșaful era distrus de machiaj, stropi de băutură și chiar ars. Mi-am frecat tâmplele, încercând să-mi amintesc ce am făcut cu o noapte în urmă, însă singurul lucru pe care mi-l aminteam era plecarea Mayraiei și sentimentul de nervi apărut deodată cu ea. Mi-am verificat telefonul, pe care aveam un mesaj din partea Larei, bănuiesc, care spunea: „M-am simțit de milioane noaptea trecută. Trebuie să repetăm experiența.".

Mi-am lins buzele și am avut impulsul de a mă arunca înapoi în pat, însă l-am refuzat, ridicându-mă. M-am dus în fața oglinzii din baie, văzând urme de ruj vineții pe gât, apucându-mă să le șterg. Oripilat că într-adevăr femeia aceea a avut tupeul să-mi lase urme pe gât, am dat cu pumnul în chiuvetă, simțind durerea până în spatele capului.

Liniștește-te, Rayden.

După câteva ture bune de apă rece ca gheața pe față, m-am decis să mă schimb și să merg în bucătărie. Mă rugam la Dumnezeu să nu mă întâlnesc cu nimeni, dar având în vedere ora, nici nu mă miram să nu o fac. Am deschis ușa, văzându-le pe cele trei stând pe canapea. Dacă privirile lor ar fi putut ucide, aș fi fost mort cu siguranță.

Uitând că sunt la bustul gol, am înaintat spre bar, pornind aparatul de cafea. Mi-am aprins o țigară și am luat cana de cafea, așezându-mă în spatele fetelor, pe scaun.

¾ Știu că sunt un nemernic, spun, oftând. Dar, nu-mi amintesc nimic din ce am făcut azi-noapte și îmi cer scuzele de rigoare.

¾ E în regulă, a fost plăcut să o auzim pe Lara urlând cât de bine o fuți, răspunse Zeleea, cu un zâmbet ironic pe față. Mi-am lăsat capul în palme pentru o clipă, apoi mi-am permis să o privesc pe Mayrai, care nici că voia să se uite la mine.

Asta este, sunt un cretin. Ultimul lucru pe care mi l-am dorit a fost să fut altă femeie, în timp ce femeia la care râvneam ca un idiot, se afla în altă cameră. Iar acum, meritam tot ce mi se întâmpla. Privirile, injuriile, până și palmele. Însă, faptul că nici măcar Zeleea nu s-a deranjat să-mi aplice o corecție, m-a pus rău pe gânduri. Cât de tare am fost în stare să o dau în bară, fix în momentul în care aveam o șansă cu Mayrai?

Însă, asta era discutabil. Poate nu am avut niciodată o șansă, ci doar m-a jucat pe degete, pentru că știa deja că eu încerc să fac asta. Sau îi plăcea de mine. Mă îndoiam, totuși, dat fiind faptul că acum nici măcar nu mă privea.

Doamne, cum pot fi așa? Era logic că nu se va uita la mine, după tot ce-am făcut. Iar acum, tot ce mi-a rămas este să aleg dacă merită să o împac sau nu. Și evident, era un singur mod să aflu asta.

¾ Singurul lucru pe care mi-l doresc este un mic dejun făcut de Mayrai, spun, făcându-le pe Inna și Zeleea să se încrunte.

Mayrai, pe de altă parte, s-a ridicat de pe canapea și a venit înspre mine, mângâindu-mi capul. Am fost surprins de reacția ei, mai ales când a mers la frigider, scoțând trei ouă. Fetele o priveau ca pe o stafie și nu le venea să creadă că îmi face micul dejun. M-am abținut să nu zâmbesc, căci situația devenea ușor amzantă.

¾ Cum vrei ouăle? Întrebă, pe un ton calm.

¾ Fierte, moi, replic, zâmbind.

¾ Mhm, aprobă, pornind aragazul.

S-a apropiat de mine, cu o mină serioasă, apoi a luat dintr-o dată ouăle, spărgându-mi-le în cap. Fetele au început să râdă, iar ea a stins aragazul, întorcându-se să mă privească. Eram plin în cap, pe piept și pe umeri, iar ea mi-a afișat un zâmbet sardonic, întrebându-mă: