UNDIVIDED -BETWEEN THE LIMITS-

1.

Intrarea Zeleei în biroul meu n-a făcut decât să mă dea mai tare peste cap. Mi-am dat jos ochelarii, privind-o cum se așează pe scaunul din fața mea. Nu voiam să aud nici măcar un cuvânt din partea ei, mai ales după ce, noaptea trecută, a preferat să mai rămână la club, de una singură. În mod normal, logic, nu ar fi fost problema mea. Însă, știindu-i trecutul, îmi era mai frică ca niciodată că se reapucase. I-am studiat fața, observându-i cearcănele adânci și oboseala în ochii care parcă și-au pierdut din nou sclipirea.

Nu m-am putut abține și am strâns din pumni, alegând să mă rănesc pe mine, decât să o rănesc pe ea, cu cuvinte mult prea grele să le poată duce. Mi-am dus mâna spre sertarul biroului, scoțând un kit de testare a drogurilor. L-a privit uimită și a oftat prelung, însă un zâmbet imens i-a apărut pe față, luând testul.

Uram să fac asta. Dar, iubeam faptul că așa o făceam să nu se reapuce.

După un sfert de oră, s-a întors în birou, arătându-mi testul ce afișa toate rezultatele negative.

¾ Nu ai deloc încredere în mine, nu-i așa? Întrebă, aprinzându-și o țigară.

¾ Am încredere în tine, dar nu și când vine vorba de droguri, Zeleea. Ar trebui să înțelegi deja asta, spun, apăsând pe butonul de pe birou pentru a porni ventilația specială pentru fumul de țigară. Cum a fost noaptea trecută?

¾ Mi-am tras-o cu două tipe, apoi m-am întors acasă. Ceva mă face să cred că oricum și dacă aș încerca să mă droghez, doar „prietenii" tăi pot face rost de așa ceva. Insula e cam săracă, când nu vine vorba de elită.

¾ De aceea insula e împărțită în două sectoare. Cel în care stăm noi și cel în care locuiesc cei săraci.

¾ Deci majoritatea este bogată, poate mult prea bogată, dar cei care sunt săraci, trăiesc în condiții deplorabile, nu?

¾ Depinde ce înțelegi prin condiții deplorabile. Nu există niciun om de pe insulă care să aibă sub salariul minim pe econnomie. Însă, atunci când trăiești cu oameni care își permit cinci mașini pe persoană, logic că ești sărac.

¾ Înseamnă că tu nu ai fost atât de sărac, replică, făcându-mă să râd.

¾ Eu am fost sărac lipit pământului. Unul dintre cazurile rare. Trăiam într-o cocioabă care avea acoperiș improvizat din lemnul adus de tata de la lucru. Eu și sora mea dormeam în aceeași cameră, care avea un singur pat și pe care, logic, ea l-a folosit mereu. Să nu mai vorbim de haine, jucării sau orice alt obiect material.

¾ Era mai scumpă viața sau?

¾ Nu, Zeleea. Alcoolicul de tata a preferat să nu muncească, lăsând-o pe mama să meargă la piață cu câteva legume pe care reușea să le crească acasă. Din banii ăia își lua băutură. Ca să o ajut să plătească măcar curentul, mă duceam la muncă. Dacă îți amintești bine, eu am venit cu doi ani mai târziu la facultate, pentru că am rămas să o ajut și să mă asigur că Dara își termină liceul.

¾ Ai de gând să-i vizitezi? Întrebă, aproape șoptind.

¾ Nu, am răspuns imediat, luând contractul de cumpărare al clubului în mână. L-am citit pentru a mă asigura că Zeleea a făcut totul cum trebuia, apoi l-am băgat într-un dosar.

¾ De când ai venit aici, văd că îți place să stai mai mult în casă, relată, făcându-mă să zâmbesc.

¾ Stai liniștită, vei fi șocată, dar nu sunt foarte multe lucruri de făcut aici când te urăște toată lumea. Plus, spun, verificându-mi ceasul, oh, la naiba!