❧ ᴘʟᴀᴛᴀ, ᴠĂ ʀᴏɢ!ʸᵒᵒⁿᵐⁱⁿ [✔]

↬27

ⱼᵢᗰᵢ𝚗

     — Ești bine? spun și o prind pe mama de mâini, sărutând-o tândru. Ea încearcă să-mi zâmbească în timp ce ochii ei îmi urlă în fața de durere...

     — Sunt bine fiule! Ce, ai crezut că mor atât de vreme?

     Sunt pe punctul de-a plânge de față cu ea. Vreau să vadă că mi-e frică să o pierd și pe ea, însă inima mea îmi spune că nu merită sa mă vadă plângând în fața ei. Ea merită toate zâmbetele mele, nu lacrimile.

     — Aish, încetează, zic, râzând fals și apoi o mângâi pe obraz.

     — Vreau să vorbim despre Yoongi, zice din senin. Îmi retrag mâna, privindu-i perfuzia, nicidecum pe ea.

     Iar ea vede asta, așa că mă obliga să o privesc în ochii.

     — Băiatul ăsta a suferit foarte mult, Jiminie. A locuit la casa de copii până la vârsta de  opt ani, când soții Kim l-au adoptat. Totuși, numele lui de familie a rămas același, căci asta a fost dorința mamei lui la moarte. Orice ar fi, Yoongi să fie un Min pentru tot restul vieții. Poate te întrebi de unde știu toate astea.. eu și mama lui am fost prietene de mici, dar cu anii, țineam legătura doar prin telefon caci amândouă eram departe. Noi am fost ca niște surori din alte mame care și-ar da și viața una pentru cealaltă. Yoongi nu știe astea, sigur, căci era foarte mic. În toții anii ăștia m-am rugat că Yoongi să devină cineva în viață, sa nu fie ca tatăl lui.. un depravat alcoolic. Iar tu, fiul meu, sunt mândră de tine. Faci tot posibilul să mă ajuți pe mine fiind în starea asta oribilă... dar, vreau să-mi promiți, că orice s-ar întâmpla, vei avea grijă de Yoongi! Poate că el pare rece și indiferent, dar nu este deloc așa. Are o mulțime de măști pe care le poartă în fiecare zi, încât nu știe cine mai este el cu adevărat. Ajută-l să se regăsească pe el, cel adevărat și fă-l fericit cu prezența ta lângă el.

     Vreau să-i spun ceva, orice, însă nu pot. Sunt atât de multe lucruri de digerat încât mi-e teamă să confund lucrurile între ele și sa fiu cel mai mare prost de pe lume.