❧ ᴘʟᴀᴛᴀ, ᴠĂ ʀᴏɢ!ʸᵒᵒⁿᵐⁱⁿ [✔]

↬52

Yₒₒ𝚗gᵢ

     Aștept o reacție din partea ta – una bună, bineînțeles. În schimb, tu lași capul aplecat, plângând.

     Fără să-ți cer permisiunea mă apropii de tine, ducând o mână sub bărbia ta și ridicându-ți capul cu două degete. Ochii tăi sunt roșii din cauza plânsului și probabil lipsa de somn.

     Corpul ți-e slăbit, iar buzele îți tremură.

     — Vino aici, zic, trăgându-te într-o îmbrățișare strânsă și așezându-ți capul pe umărul meu.

     Îți aud suspinele din ce în ce mai puternice, astfel că-mi mușc buza de jos puternic, încercând să nu plâng și eu cu tine.

     — Vreau doar să uit de durere, spui într-un final, iar vocea ta slăbită, ruptă parcă din răi și rănită mă face să zâmbesc slab. Nu zâmbesc pentru că ești așa... ci pentru că mi-ai vorbit, în sfârșit.

     — Permite-mi să te ajut eu. Lasă-mă să te fac să uiți de durere măcar un pic.

     Tu îți ridici lent capul, privindu-mă în ochii.

     — Cum? continui.

     Fără să mai adaug ceva, îmi apropii buzele de ale tale, în timp ce le privesc lung, ca mai apoi să simt căldura lor.

     La început vrei să te retragi, însă brațul meu te ține în loc, astfel că, într-un final, accepți sărutul și îmi răspunzi lent.