❧ ᴘʟᴀᴛᴀ, ᴠĂ ʀᴏɢ!ʸᵒᵒⁿᵐⁱⁿ [✔]

↬38

ⱼᵢᗰᵢ𝚗

     — De ce aș face asta? vorbesc, simțind cum nervozitatea crește în mine. Femeia se uită șocată la mine, nevrând să creadă că eu i-am răspuns înapoi.

     Ea îmi zâmbește, de parcă știa că voi face asta și vorbește atât de calm încât îmi face inima să se oprească din a bate normal.

     — Dar mama ta... am auzit că e scump tratamentul, nu? vorbi, iar eu o privesc pierdut.

     Vreau să-i răspund înapoi, însă o voce îmi fură acest lucru, vorbind pe un ton așa de grav încât înghit în sec iar corpul meu se dă în spate.

    Yoongi stă în spatele mamei sale, arătând serios și cu o severitate în privire și voce, i se adresează femeii să plece din casa lui.

     — Ai la dispoziție un minut să dispari din casa mea.

     Femeia se întoarce către el, vrând să-l lovească, însă brațul lui Yoongi îi ține mâna în aer.

     — Cred că ai uitat cine e șeful în familie, vorbi Yoongi din nou. Femeia vrea să-și retragă mâna, însă Yoongi o strânge puternic, făcând-o să suspine de durere.

     — Fiule, mă doare!

    Yoongi râde, de parcă ceea ce i-a zis era o glumă pentru el.

     — Dacă te mai prind că-l ameninți pe iubitul meu cu ceva, absolut tot ce ai – case, mașini și carduri – îți vor fi anulate definitiv.

     Femeia își umezește buzele panicată, dând din cap negativ, privindu-mă câteva secunde înainte să se facă dispărută din fața noastră.

     — Arăți bine, te aud vorbind.

     — Iubitul? te întreb, iar tu râzi.

     — Voiam să te lase în pace. Dacă îi ziceam prieten, nu mă ascultă, vorbești, încă zâmbind.

     Eu aprob tăcut, simțind o durere în piept.