Nyctophilia // Volumul I ✔

Capitolul 9.

**Perspectiva lui Zayn**

Cum am putut face asta? Cum i-am putut face asta? Am lasat latura mea intunecata sa ma controleze si am ajuns sa o ranesc. Ea pare sa nu aiba vreo problema cu asta, dar eu nu pot ignora faptul ca am ranit-o. Sentimentul de ura fata de mine pe care l-am simtit cand mi-a spus ca eu sunt de vina, se amplifica in fiecare secunda. Vocea ei m-a facut sa ma ridic imediat si sa bat la usa baii.

- Intra, Zayn. Am ezitat la inceput, insa in cele din urma am intrat.

- Ai chef de o alta discutie in baie? A spus pe un ton amuzat. Am chicotit usor, inchizand usa in urma mea si rezemandu-ma de aceasta.

- Zayn, stiu ca te simti vinovat pentru..

- Te rog sa nu deschidem subiectul. O intrerup eu. Nu voiam sa imi caute alte scuze. Nu le merit. La dracu cu acea perdea ce nu imi permitea sa o vad.

- Pentru ca nu ai de ce. A continuat ea dupa o scurta liniste. Am incredere in tine ca nu ai putea sa ma ranesti. Asta..asta a fost doar un accident. In regula? Putem te rog sa lasam totul cum este asa sa nu te mai gandesti la acest accident? A spus vocea ei inocenta. Nu o putem refuza. Nu as putea niciodata sa ii spun nu decat daca ar fii ceva rau pentru ea. O voi minti ca totul este in regula sa nu fie ingrijorata, chiar daca voi continua sa ma urasc.

- Desigur. I-am raspuns pe o voce vesela pentru a o calma. Nu a mai spus nimic, asa ca am decis ca era timpul sa o las singura.

- Zayn.. m-am oprit brusc inainte sa plec cand i-am auzit din nou vocea.

- Ai..ai vrea sa..r-ramai peste noapte? Te rog.. am zambit la auzul vorbelor sale ce au venit foarte greu si balbait. Stiu ca ii era greu sa rosteasca aceste cuvinte, dar adoram faptul ca totusi incerca si chiar reusea. Pentru a doua oara, m-a invitat sa raman la ea.

- Bineinteles. Am spus apoi am lasat-o singura. M-am intors in camera ei, verificandu-mi telefonul, neavand niciun mesaj. Usa s-a deschis, simtind o usoara dezamagire cand am vazut-o deja imbracata si nu cu prosopul. Nu stiu pentru cat timp voi mai putea sa fac asta. Sa ma uit la ea si sa nu o ating. E al dracului de greu sa nu imi fac scenarii cu ea fara haine. La dracu. Din nou.

Mi-a zambit, asezandu-se langa mine la o mica distanta. Urasc asta. Urasc sa existe pana si o distanta de 1 cm intre noi. Mi-am pus mainile in jurul corpului ei, asezand-o cu grija in bratele mele. Cateva picaturi din parul sau usor ud s-au scurs pe mainile mele, ceea ce doar m-a facut sa o strang si mai tare la pieptul meu. Iubeam sentimentul pe care il aveam cand o aveam asa aproape de mine. Mereu devin usor agitat, chiar daca ea nu observa asta. I-am auzit rasul melodios, ceea ce m-a facut sa zambesc. Iubeam sa o aud razand. As putea auzi asta pentru totdeauna. A continuat sa rada datorita filmului, eu strangand-o la pieptul meu.

Filmul se terminase acum putin timp, iar Emily a adormit in bratele mele. Am asezat-o cu grija in patul sau, cu greu convingandu-ma sa o las singura. Incepuse sa vorbeasca in somn si sa se miste. M-am indepartat de ea, inchizand usa in urma mea. Nu puteam sa o las singura, dar nici sa raman nu puteam. O raneam.

M-am oprit si am alergat imediat inapoi in camera ei atunci cand i-am auzit strigatele. Urla numele meu in repetate randuri inca cu ochii inchisi. Am mers rapid langa ea, imobilizand-o si luand-o in bratele mele. Mi-am incordat bratele in jurul gatului sau, sarutand-o pe crestetul capului, soptindu-i:

Sunt aici.

A inceput sa planga, ceea ce imediat mi-a frant inima in mii de bucati. Si-a deschis brusc ochii vrand sa se ridice, dar bratele mele doar au strans-o mai tare si au lipit-o de corpul meu.

- Shh.. sunt aici. Sunt aici cu tine. I-am spus mangaind-o pe obraz.

In continuare plangea, imediat cum m-a vazut infasurandu-si mainile in jurul gatului meu continuand sa planga pe umarul meu.