Nyctophilia // Volumul I ✔

Capitolul 4.

Sunetul motorului s-a oprit, dandu-mi de inteles ca ajunsesem la sectia de politie din New York. Un politist a venit si ne-a deschia usa, eu iesind prima. M-am dat intr-o parte pentru a ii face loc si lui sa coboare, privirea mea fiind pe cladirea ce se afla in fata mea. Politistul a trantit usa, scotandu-ma din transa. Am facut un prim pas cu teama, nevrand sa intru in sectie. Dar din pacate, asta era imposibil. Am fost ghidata spre usile glisante, fiind cuprinsa de atmosfera tensionanta. Politisti mergand de colo colo, sunetul telefoanelor fixe ce nu se opreau niciodata, si vocile mai multor persoane auzindu-se simultan.

Am luat-o in partea stanga, ocolind biroul de informatii, intrand pe un coridor lung cu multe usi de-a lungul acestuia, dar si persoane ce intrau sau ieseau din camerele respective.

Ne-am oprit brusc in fata unei usi. Politistul din fata noastra a batut la usa de doua ori, apoi a intrat lasand usa deschisa si pentru noi.

- I-am adus, asa cum ati dorit, domnule. Spuse politistul politicos barbatului ce se afla in spatele biroului. Era in varsta, la costum si cu o privire intimidanta.

- Multumesc, serif Johnson. Spuse cu vocea sa groasa, persoana care a fost strigata "domnule".

- Puteti sta jos si sa ma asteptati pana ce va aduc eu dosarele. Spuse acelasi barbat ridicandu-se de pe scaun si parasind biroul alaturi de ceilalti politisti, lasandu-ne singuri.

Fara sa vreau, am inceput sa analizez incaperea. Era un birou clasic, cu mocheta gri, mobilier de mahon, biblioteci pline cu dosare, geamuri inalte pana in tavan lasand privelistea New York-ului sa iti ia ochii. Pe birou erau foi, dosare si creioane imprastiate. In spatele biroului se afla un scaun directorial din piele neagra. In spatele scaunelor pe care eram asezati se afla in colt o planta cu un ghiveci frumos decorat.

- Suntem terminati. Spun intr-un final.

- Nu, nu suntem. Am un plan bine pus la punct si vom scapa de aici.

- Cum zici tu...

- Mai intai o sa ne interogheze separat. Mai tii minte povestea pe care am stabilit-o pe drum, da?

- Da... spun frica deja cuprinzandu-ma usor usor.

- Te simti bine?

- Nu iti pasa. Iti pasa doar sa scapi mai repede de aici, ca si cum nu ai facut nimic rau, desi ai facut! Okay?

- Doar te-am intrebat daca....

- Nu, nu ma simt bine. Fericit?

Usa s-a deschis larg, pasii auzindu-se din ce in ce mai aproape. Barbatul s-a asezat pe scaunul de dupa birou, punand pe masa doar un dosar, ci nu doua, asa cum promisese.

- Domnule, Malik. Ce surpriza placuta! Se putea observa foarte usor sarcasmul din tonul sau.

- Si dumneavoastra? Prima data in sectie? Am dat timid aprobator din cap, nevrand sa scot vreun sunet.

-Ce altceva ati mai facut? Ceva obisnuit sau ati incercat ceva nou? i se adresa lui Zayn.

- O sa ramai surprins.

- Uuuu... spuse barbatul sarcastic. Nu puteam sa imi dau seama cum de Zayn putea vorbi cu el la persoana a-2-a, ca si cum ar fi vorbit cu un coleg la scoala. Era de necrezut.

- Mai intai va vom spune ce stim noi, apoi va vom interoga pe amandoi. Si impreuna si separat. Am inghitit in sec, recapituland inca odata povestea inventata de Zayn.

- Ladies first. Spuse barbatul, imediat pe usa intrand niste politisti ce l-au scos pe Zayn afara din birou.

Era o liniste apasatoare. Nu mai puteam gandi coerent, mintea mea oferindu-mi -din nefericire- numai ganduri negative.