Nyctophilia // Volumul I ✔

Capitolul 18.

Imediat ce imi spusese tot ce avea de spus, John m-a dat afara din incapere, pe holul intunecat fiind oamenii lui ce ne luasera mai devreme pe toti trei. M-au luat fortat de brate, incercarea mea de a evada fiind inutila Au deschis o usa oarecare, aruncandu-ma cu brutalitate in acea camera, trantind usa dupa ei, imediat rezemandu-ma de aceasta si batand cu pumnii de parca asta ar ajuta la ceva.

- Emily.. mi-am auzit numele, imediat intorcandu-mi privirea, observandu-l pe Zayn si Caleb in spatele meu. Am alergat in bratele lui Zayn, inchizandu-mi ochii pentru cateva secunde.

- Zayn, ce se intampla? intreb panicata, stergandu-mi o lacrima cu podul palmei.

- Vom pleca de aici curand.

- De unde stii asta?

- Ai incredere in mine. Linisteste-te, bine? Mi-am lasat privirea in pamant, lasand alte lacrimi libere.

- O au pe mama, exact cum ai zis. am spus pe o voce joasa.

- Imi pare rau. a spus ridicandu-mi barbia, stergandu-mi lacrimile.

- Iti promit ca va voi scoate pe amandoua de aici in siguranta, in regula? a soptit privindu-ma in ochi, eu dand afirmativ din cap, asezandu-mi mainile peste ale sale, ce erau pe ambii obraji ai mei.

Nu stiam care ii erau planurile, dar aveam incredere deplina in el, mai ales datorita acelei promisiuni, de care o parte din mine se indoia. Vorbele lui John m-au speriat, dar stiam ca el chiar asta isi dorise.

Am tresarit cand am auzit usa scartaind, mutandu-mi imediat privirea, putand sa vad un om de-al lui John.

- Haideti. a spus cu vocea sa groasa. Zayn m-a luat de mana, Caleb mergand in urma noastra. L-am urmat pe barbat pana la iesirea din cladire, uimindu-ma faptul ca eram afara, langa masina lui Zayn.

- Multumesc, omule. a spus Zayn batand palma cu el, eu ramanand fara cuvinte la toata scena.

- Dar ai grija, nu te mai baga in rahaturi cu John. Ei sunt nimic pe langa Christian.

-  Abel, stiu ce fac. Ia zi, ce ai mai aflat? a intrebat Zayn rezemandu-se de portbagajul masinii, scotandu-si o tigara. Nu intelegeam cine era acest Abel, si cum de Zayn putea fii atat de calm cand inauntru era John.

- O vor pe Emily. Mama ei a fost doar o distragere. Stia ca o sa veniti dupa ea. l-am privit confuza, ascultandu-l cu atentie.

- Scuza-ma, dar, cine esti? incerc sa intru in conversatie printr-un mod politicos.

- Emily, el este Abel. Omul nostru de legatura. Este omul ''din interior" ca sa zic asa.

- Adica John nu stie?

- Exact. a spus Abel incrucisandu-si bratele.

- Ce au de gand sa faca cu mama? il intreb inghitind in sec, asteptand un raspuns.

- Au planuri de rezerva. In cazul in care nu poate ajunge la tine, o va tortura. Va face orice ii sta cu putinta sa te atraga in capcana. a spus dintr-o suflare, eu privindu-l perplexa, incercand sa nu imi imaginez toate aceste lucruri intamplandu-se cu adevarat.

Am simtit mana lui Zayn cum coboara pe spatele meu, intorcandu-mi privirea spre el. Bratul sau m-a tras langa corpul sau, capul meu fiind la pieptul sau. Buzele sale s-au lipit de fruntea mea, mangaindu-mi spatele cu mana dreapta.

- Nu se va intampla, iti promit. Mi-a soptit, ceea ce doar m-a facut sa il strang mai puternic in bratele mele.

- Trebuie sa plec pana nu isi da seama ca lipsesc.

- Bine, mersi din nou omule.

- Asta e meseria mea. A spus Abel dand mana cu Zayn si Caleb, intorcandu-se apoi in cladire. Zayn a mai tras un fum din tigara sa, aruncand-o apoi pe pamant si calcand-o. Mi-a luat mana intr-a lui, Caleb inchizand portbagajul, eu mergand dupa Zayn, acesta deschizandu-mi portiera, urcandu-se apoi si el in masina.