Nyctophilia // Volumul I ✔

Capitolul 16.

Dupa ce ne spusesem reciproc ca ne iubim, a urmat cel mai nebunesc lucru. Din nou, tot pe acoperis, am baut impreuna bautura pe care o avea ascunsa sub acele cearceafuri murdare si vechi. Cerul se intunecase complet, insa am continuat sa ramanem acolo in bataia vantului, si in voia alcoolului.

Mi-a inmanat sticla pentru a cincea oara cred, eu luand din nou o gura mult mai mare decat as fi vrut. Lichidul toxic imi ardea usor gatul, simtind apoi cum sunt controlata. Sangele ce imi curgea prim vene se tranformase in alcool, toate problemele si gandurile negative evaporandu-se, fiind inlocuite de un zambet urias, ascunzand toate aceste lucruri, macar pentru o vreme.

- Emily.. Mi-am luat privirea de pe cer, uitandu-ma la alte stele, cele din ochii lui. Mana sa dreapta imi mangaia obrazul, privindu-ma cu un zambet pe care nu il mai vazusem inainte. Era un zambet de indragostit. Acel zambet sincer, care pare indestructibil. S-a apropiat de mine, lipindu-si buzele inmuiate in alcool peste ale mele intr-un sarut lent. Limba mea i-a furat aroma de pe buzele sale, in incercarea mea de a il trage mai aproape de mine, reusind sa scap sticla, aceasta spargandu-se si eliberand lichidul. Sunetul destul de puternic nu ne atrase atentia, sarutul continuand.

- Esti atat de frumoasa, Emily. A soptit lipindu-si fruntea de-a mea.

- Sunt beata, Zayn. Nu frumoasa. Si tu esti la fel de beat.

- Maine dimineata eu nu o sa mai fiu beat, dar tu tot frumoasa vei fii. Am pufnit amuzata lipindu-mi din nou buzele de ale sale intr-un sarut scurt.

- Te iubesc, Emily.

- Maine ma vei mai iubi? L-am intrebat in soapta.

- Desigur, de ce ma intrebi asta?

- Pentru ca amandoi suntem beti si vom uita tot maine dimineata, nu conteaza oricum ce spunem acum. I-am zambit indepartandu-ma de el, ridicandu-ma in picioare. Cu greu imi mentineam echilibrul, ameteala punand imediat stapanire pe mine. Mi-am lasat capul pe spate, inchizandu-mi ochii pentru a resrpira aerul proaspat al noptii. Am zambit cand un vant slab a batut, intinzandu-mi mainile in lateral pentru a il simtii mai bine. Zayn s-a ridicat si el, reusind sa mearga mai bine ca mine. Si-a pus mainile pe soldurile mele, eu punandu-mi-le dupa gatul sau cald. Ne priveam in ochi fara sa spunem nimic, vantul batand din nou.

- Spune-mi ceva, orice.

- Te iubesc.

- Spune-mi ceva adevarat.

- Te iubesc.

- Zayn, inceteaza. Ii spun serioasa. Nu realizam motivul pentru care vorbele lui ma deranjau. Probabil alcoolul nu imi permitea sa il cred. Mi se parea mult prea nou acest lucru, iar el o spunea deja de multe ori, si voiam sa il cred. Voiam sa fie adevarat.

- Dar chiar te iubesc. Mi-a spus uitandu-se adanc in ochii mei.

- De ce nu ma crezi cand spun asta, Emily?

- Nu e in firea ta sa..iubesti.

- Da-mi o sansa. M-a implorat luandu-ma de ambele maini.

- Te rog. Lasa-ma sa iti demonstrez cat de mult de iubesc, Emily. Da-mi o sansa sa iti arat ce insemni pentru mine.

- Zayn, ai sansa asta. Mereu ai avut-o si o vei avea pentru totdeauna.

- Asta inseamna ca si tu ma iubesti? Ma privea cu o speranta ciudata in ochii sai stralucitori.

- Spune-mi, Emily. Am nevoie sa te aud spunand asta.

- Da, Zayn. Normal ca te iubesc. I-am raspuns, el zambind, lipindu-si apoi buzele peste ale mele. Mi-am lasat capul pe umarul sau, in timp ce mainile noastre s-au unit, fara sa realizez, incepand sa ne miscam lent.