I NEED YOU (BTS)

Capitolul 5

Unde sunt fetele când ai nevoie de ele?

-Ah, îmi dreg glasul şi mă asigur că nu sunt roşie. Îmi pare rău pentru tine, dar în noaptea asta.. vreau să mă odihnesc.

Îşi mută privirea înspre podea şi îşi freacă ceafa. Doar nu s-a supărat! Nu s-a supărat.. nu?

-Hoseok, nu o lua în nume de rău! Doar că... nu aş putea să dorm liniştită lângă acele pătrăţele...

Pe bune, Min? O scuză mai bună n-ai găsit? Trebuia să-i complimentezi abdomenul? Of....

-Atunci o să ţin tricoul pe mine. Aşa o să te poţi odihni.

Aish, băiatul ăsta...

-Serios... Bine! Dar numai noaptea asta. Tu dormi în partea de la perete, iar eu la margine.

-Bine. 

Un zâmbet îi apare pe chip şi îşi pune repede tricoul. Se întinde în pat şi îmi urează noapte bună. Aish, în ce m-am băgat...

DIN PERSPECTIVA LUI HYUN

S-a făcut dimineaţă, iar eu sunt în pat... lângă Suga. Doarme buştean. Are botic de căţeluş, asta îmi place la el. E exact ca un pui de căţel care doarme. Mă duc lângă el şi îi cuprind abdomenul bine făcut cu ambele braţe. Respiră foarte repede, cred că visează. Deodată îşi deschide un ochi şi zâmbeşte.

-Bună dimineaţa, frumoaso!

Se întoarce spre mine, observă mai repede ca mine că nu am tricoul pe mine şi mă acoperă cu pătura.

-De ce eşti aşa drăguţ cu mine?

-Pentru că te plac, prostuţo.

Îmi trage capul pe umărul lui şi mă sărută pe frunte.

-Tu încă nu înţelegi că am nevoie de tine?

De ce ar avea nevoie de mine? Sunt o simplă fată de 19 ani pe care abia a cunoscut-o.

-Probabil te întrebi ce vrea să însemne asta.

-Cam aşa ceva...

-În primul rând, mă fac să zâmbesc. Iar în al doilea rând... Opreşte-te din respirat.

Îmi opresc suflul. Pentru câteva secunde suport, dar apoi simt nevoia să respir.

-Ce ai simţit?

-Îmi venea să leşin... Dacă mai stăteam mult, cred că aţi fi fost nevoiţi să chemaţi o ambulanţă, în cel mai rău caz un preot. Acum chiar am nevoie de aer... Mult aer...

-Aşa e şi cu tine. Când nu eşti lângă mine, te vreau. Iar când eşti, te vreau şi mai mult. Şi simt că nu pot trăi fără tine..

DIN PERSPECTIVA LUI EUNBI

A fost o noapte foarte caldă. Niciodată nu a mai fost aşa de cald...

-Te-ai trezit?

Îi aud glasul în urechea mea dreaptă şi mă întorc spre el. Se uită la mine şi aşteaptă sa zic ceva.

-Bună dimineaţa...

-Bună dimineaţa! Te-ai trezit cam târziu. E ora 11.

-Deja?

-Da. Ia o bluză pe tine şi hai să mâncăm.

-Dar hainele mele sunt în camera de oaspeţi... Iar eu sunt doar în tricou...

-Vai, vai...

Se ridică din pat, se îndreaptă spre dulap şi scoate un tricou. Mi-l aruncă şi îmi zâmbeşte.

-Dacă e comod, îl poţi păstra. Am destule.

Îsi ia ceva de îmbrăcat şi iese din cameră, lăsându-mă singură în camera lui. Îmi pun tricoul care e cam mare, dar nu contează. Deschid uşa şi dau de Jungkook la uşă.

-Eşti gata?

-Da. îi răspund.

-Bine. E rândul meu să mă îmbrac.

A ieşit din cameră doar ca să mă lase să îmi iau un tricou şi o pereche de pantaloni scurţi pe mine? Pe bune? Nu zic altceva... Gestul a fost drăguţ, ştie că nu îmi plac oamenii prea mult...

DIN PERSPECTIVA LUI MIN

În sfârşit e dimineaţă. Mă întorc cu faţa la perete încet, sperând ca Hoseok să doarmă, ori să fi plecat. Se pare că încă e în pat, lângă mine. Şi... e treaz.

-Bună dimineaţa, frumoaso!

-Bună dimineaţa. Cum ai dormit aici?

-E un pat comod, nu comentez. A fost plăcut să am onoarea de a dormi lângă tine. Dar a fost şi mai plăcut să îţi văd chipul în această dimineaţă, ştii?

Replica lui mă face să roşesc. Ah, uneori e aşa drăguţ! Dar trebuie să vorbesc cu el şi să-i explic că Jimin e cel cu care vreau să fiu.

-Uite, am auzit discuţia ta cu Jimin...

-Care discuţie?

-Ştiu că vrei să te sărut. Ştiu că mă iubeşti şi că vrei să fiu doar a ta. Dar... Eu mă gândesc doar la Jimin în ultimul timp! Nu ştiu dacă poţi înţe...

Degetul lui îmi acoperă buzele. Mă simt incomod, dar trebuie să îi văd reacţia.

-E în regulă. Oricum nu cred că aveam vreo şansă cu tine...

Se ridică şi dă să plece. Îl apuc de braţ, iar el îşi întoarce încet privirea spre mine. Printre buze, reuşesc să îi şoptesc ultimul cuvânt.

-Mulţumesc.

Dar deodată intră în cameră...

DIN PERSPECTIVA LUI HYUN

Suga mă ia de mână şi mă trage după el la bucătărie. Ca un bucătar iscusit, îmi pregăteşte un sandviş şi un fresh de portocale în timp ce eu mă concentrez pe dibăcia cu care lucrează. Mi-e aşa drag uneori...

-Hyun, ăsta e dejunul tău. Poftă bună!

Se apropie de mine cu farfuria şi paharul în mână şi mă sărută pe frunte. Îi zâmbesc şi îi răspund cu un zâmbet. Suga se retrage, iar eu rămân în bucătărie şi îmi iau liniştită masa. Deodată apare în spatele meu Jin. Mă ia de umeri şi mă salută.

-Bună, Hyun!

-Bună dimineaţa, Jin!

Se uită în ochii mei, după care se aşază pe scaun şi mă urmăreşte cu privirea, ceea ce mă face să mă simt puţin stânjenită, dar încerc să îl ignor. Peste puţin timp, acesta rupe liniştea:

-Îmi eşti dragă, ştii?

-Ce? Hmm , îmi dreg vocea şi continui. Repet: ce?

-Serios, eşti frumoasă, ai nişte ochi superbi şi... Pur şi simplu mă simt atras de tine.