I NEED YOU (BTS)

Capitolul 6

-Serios, eşti frumoasă, ai nişte ochi superbi şi... Pur şi simplu mă simt atras de tine.

M-a lăsat fără cuvinte. Mă uit la el şi tac. Nu pot spune nimic.

-Ai păţit ceva? Ţi-a mâncat pisica limba?

-Nu, nu...

-Te-ai emoţionat, aşa-i?

-Ce? Nu... Eu nu mă emoţionez...

-Nu te înţeleg, spune el râzând.

-Nu trebuie să mă înţelegi...

-Nici nu vreau.

Chicoteşte şi pleacă, lăsându-mă să mă gândesc la ce vrea să zică. Ah, ce enervant...

DIN PERSPECTIVA LUI EUNBI

Îl aştept pe Jungkook la uşă de 10 minute.. Frate, cât îi ia să se îmbrace? Deodată uşa se deschide şi îl văd îmbrăcat lejer: o pereche de pantaloni scurţi şi un tricou.

-De ce eşti îmbrăcat aşa?

-Vreau să mergem la un picnic.

-Ce?

-Da, vreau să mergem la un picnic. Toţi.

-Bună idee! îi încurajez ideea, zâmbind.

Îl apuc de mână şi mă gândesc că n-ar fi rău să ieşim puţin. E soare, aşa ne putem bucura de vreme. Se duce în bucătarie unde sunt Suga, Hyun, Namjoon, Jin si V.

-Băieţi, îmbrăcaţi-vă. Mergem la picnic!

Nici o secundă nu a trecut şi mulţimea a început să chiuie, de parcă ar fi fost un spectacol, ceva.

-Dar... unde sunt Jimin, J-Hope şi Min? întreb eu.

-Nu ştiu, spune Hyun. Verifică te rog camera de oaspeţi.

Mă îndrept într-acolo, sperând să îi găsesc ca să scap de această misiune fiindcă îmi e prea lene să mă deplasez.

DIN PERSPECTIVA LUI MIN

Deodată intră în cameră Jimin.

-Bună dimineaţa. Vă deranjez...?

-Nu, mă îndepărtez de Hoseok. Nu, e în regulă.

-Min, trebuie să vorbesc cu tine.

-Eu mă retrag, zice Hoseok. Jimin, Min e numai a ta.

Hoseok iese din cameră, iar Jimin se aşază lângă mine.

-Am vorbit cu mama mea. După-amiază va veni să te cunoască drept noua mea iubită!

-Pe bune?

Zâmbetul lui îmi cam spune că este foarte serios. Îmi încolăcesc bratele în jurul gâtului său şi îi şoptesc:

-Atunci... e oficial?

-Cam aşa, îmi răspunde el chicotind. 

Uşa se deschide, iar în cameră intră Eunbi.

-Bună, porumbeilor.

-Neaţa, Eunbi! o salut, desprinzându-mă de Jimin.

-Mergem la picnic. Veniţi şi voi?

-Prost moment, şopteşte Jimin, iar eu îi lovesc uşor umărul.

-Am vrea, dar după-amiază vine mama lui Jimin sa mă cunoască, îi spun.

-Păcat... Atunci se pare că mergem doar noi... Ok, ne vedem mai pe seară! Salutaţi-o din partea noastră, da?

-Da, distracţie plăcută!