I NEED YOU (BTS)

Capitolul 11

DIN PERSPECTIVA LUI JIA

Deschid ochii. Pare o dimineaţă perfectă. Mă uit spre tavan şi văd cum razele soarelui intră în cameră şi o luminează. Deodată, o briză răcoroasă îmi ciufuleşte părul. Mă întorc şi... Ah, de cine dau..

-Doamne Sfinte din Ceruri! Jungkook, ce cauţi în camera mea?

-Bună dimineaţa, prinţeso.

-De. Ce. Eşti. Aici. Atât vreau să ştiu.

-M-am gândit să te scutesc de treabă şi ţi-am făcut ordine.

-Tu. Tu.... Argh.

Calmează-te, Jia... Nu e nimic grav. A venit doar să te ajute... Calmează-te...

-Şi ce mai cauţi aici dacă tot ai terminat de curăţat?

-Păi aşteptam să te trezeşti şi să-mi mulţumeşti. Aşa ar fi frumos.

-Mulţumesc. Fericit?

-Foarte.

-Acum IELI DIN CAMERA MEA.

-Stai, stai. Am uitat ceva. Vreau să ieşim. Azi. Doar noi doi.

-Ce? De ce?

-Pentru că vreau să petrecem puţin timp împreună până vei pleca... Dar... Ştii tu, ca... prieteni!

Asta nu a sunat ca o replică pe care i-ai spune-o unui prieten... Însă accept. După ce iese din cameră, îmi iau o rochie de vară şi mă duc în baie să mă aranjez. Poate că nu o să fie chiar aşa rău să ies cu el...

DIN PERSPECTIVA LUI SEUL

-Cât e ceasul? îl întreb pe V care stă lângă o bancă de minute bune.

- Ah, este 9:27... Nu crezi că e cam devreme pentru o plimbare?

-Nu, e perfect aşa. Tu ai zis că vrei să pleci. Iată-ne aici!

-Nu la asta mă refeream..

Zâmbeşte şi îşi trece mâna prin părul lui perfect. Se aşază pe bancă şi îmi face semn să vin lângă el. Nu am nimic de pierdut. Iau loc lângă el în timp ce mă trage în braţe. Mâinile lui sunt aşa calde, în comparaţie cu ale mele care sunt reci ca gheaţa.

-Îţi e frig, Seul?

-Ah, puţin.

Se uită gânditor spre un copac din faţa noastră, după care îşi dă hanoracul jos şi îl pune grijuliu pe spatele meu, acoperindu-mi totodată şi braţele.

-Acum e mai bine?

-Da... îi zic şi îi zâmbesc uşor.

Uneori chiar am nevoie de el. Ca acum şi aici. Se pare că ne prinde bine plimbarea asta de dimineaţă. Mă uit în ochii lui şi văd cum lumina intră în ei şi se răsfrânge când ajunge lângă iris, formându-i un fel de stea în jurul pupilei. Poate chiar poartă noroc... Cel puţin mie...

-Seul, sper că ai tot ce-ţi trebuie pentru turneul în Japonia de săptămâna viitoare, da? Şi... vei sta cu mine în camera de hotel? Sau cu fetele?

-Legat de asta...

-Ah, stai cu fetele? Nu e nimic... Măcar o să...

-Stai, V, îl întrerup, iar zâmbetul îi dispare de pe chip. 

Nu ştiu cum să îi spun... Nu ştiu dacă ar putea suporta adevărul... Nici măcar eu nu pot să-i fac faţă... Să fiu directă? Sau... să i-o zic pe ocolite? 

-Uite, ştiu că de-abia aştepţi să mergem în Tokyo... Dar...

-Dar...?

-Dar... Eu nu o să vin, V...

Se lasă liniştea. Simt cum totul s-a dărâmat. Tot ce am zidit împreună cu el, toată iubirea pe care am pus-o la un loc... Totul! Totul e dus!

DIN PERSPECTIVA LUI EUNBI

Oops! Se pare că Min bănuieşte ceva. Ah, fir-ar. Ce să-i zic? Haide, Eunbi.. Gândeşte-te la ceva... Orice!...

-Păi... Vezi tu... Min, eu...

-E ceea ce cred eu?

-Păi... Ce crezi?

-Eu cred ....

-...D-da..?

-Că..

-..C-continuă...

-Că ai stat toată noaptea să te gândeşti la surpriza pe care vrei să mi-o faci de ziua mea! Aşa e?

Ce? Pff, nu m-aş fi gândit la asta... Hai să improvizăm.

-Ah, m-ai prins...

-Şi, până la urmă, aţi hotărât ceva? mă întreabă nerăbdătoare.

-Vei vedea mâine!

Fir-ar, noi n-am pregătit nimic pentru ea! Ce ne facem?

-Ah, Min, te las să mănânci... Poftă bună!

-Bine... Dar vezi că nu e bine să fugi!

-Nu fug! Doar evit să vorbesc de asta!

Începem să râdem, iar eu mă retrag... Fir-ar, ce să facem acum? Nu avem nici măcar o idee pentru ziua ei... Ah, ah, stai, Eunbi! Genial! Cine e cea mai bună la planificări? Min... Dar în afară de ea..? Hyun!

-HYUUN, urlu prin casă.

Deodată iese Hyun din camera ei şi a lui Suga. Arată mai rău ca mine. Parcă a venit de la război.

-Ah, bună dimineaţa...

-CE E? mă întreabă ca şi cum aş fi un criminal în serie.

-Ho, femeie... E vorba de ziua lui Min... Ce facem până la urmă? Nu am planificat nimic!

-Nu. TU nu ai planificat nimic. EU am făcut totul.

-Hă?

Pe bune? De ce sunt mereu ultima care află veştile noi?

-Şi... Ce facem?

-Mâine la ora 12 Min va ieşi din casă. Până la ora 2 trebuie să stea afară... O să o ţii tu ocupată... În tot acest timp, noi aranjăm casa şi ne pregătim. La ora 2, când intră pe uşă, va avea parte de cea mai tare petrecere de ziua ei de până acum!

-Şi câţi invitaţi vom avea?

-12, fără ea.

-Uh, cine sunt?

-Cap sec! îmi dă una peste ceafă. Noi suntem invitaţii!

-Aaa...  Apropo...  a durut!

-Scuze.

Începem să râdem şi ne ducem în camerele noastre. Dar... De ce am impresia că ceva nu va merge bine mâine?

_______

Bun, rândul meu să vorbesc (scriu). Aproape 600 de lecturi în două săptămâni! ❤ Mulţumesc că vă irosiţi timpul să îmi cititţ cartea :* Ca şi data trecută, poate vă puteţi pierde 5 minute din viaţă să citiţi şi cealaltă carte, "Beautiful". Nu vă cer mai mult.
Ly, all ❤
~Alexandra, out. ✌