-La ce te gândești prietene? Întrebă Brown.
Seara decursese fără nici un fel de eveniment care să o strice. Toți erau încă îngroziți și prin casă abia dacă se salutau. Erau reci, distanți.
-Mă gândesc la cât de bine pusă la punct este această crimă, prietene. Este evident că asasinul nostru nu s-a hotărât într-o oră să-l omoare pe Robert Montesque, ci, dimpotrivă, a fost gândită de mult, mult timp. Și acest lucru o face și mai complicată, exact ce vrea criminalul să credem.
-Deci cel ce a comis crima este o persoană care îi poartă pică răposatului. Așa, toți ar fi avut motive întemeiate să-l omoare. Deși, averea a fost împărțită in mod egal, răspunse Brown.
-Dar a vrut să-şi schimbe testamentul. Din câte zic ceilalți, i-ar fi lăsat mai mult Ninei.
-Așadar ea este criminala? Brown păru trist când zise asta. Fata îi plăcea, se vedea de la o poștă.
-Nu are un alibi solid. Dacă stăm să ne gândim mai bine, ea nu ar fi avut motiv să-l omoare așa devreme, până ce nu era sigură că unchiul ei și-a modificat testamentul. Ce mă intrigă pe mine este testamentul acela găsit de tine și de avocat. Foaia aceea goală.
-Dragă prietene, se băgă repede Brown, pe tine te intrigă și ceșcuța aceea. Chiar nu pot să văd de ce îți bați atâta capul.
-Ah, problema ceșcuței am rezolvat-o azi-dimineață, când m-am dus la bucătărie.
-Cum așa?
-Nu, prietene, mai trebuie să gândești și singur.
-Da, bine. Dar problema cu tava? Cu mâna stângă?
-Oh, acesta e un exercițiu de imaginație. Ai observat scările? Sunt două rânduri care se unesc sus. Scările din partea stângă au bara de sprijin pe partea dreaptă, iar cele din partea dreaptă au bara pe stânga.
-Așa și nu văd legătură, zise Brown confuz.
-Lasă-mă să termin. Eduard este un om bătrân, este evident că trebuia să se ajute de bară pentru a urca, mai ales că avea o tavă în mână. După spusele Ninei, tava era în mâna stângă, așadar Eduard s-a ținut de bara cu mâna dreaptă. Asta înseamnă că a mințit și că nu venea din birou, cum a zis că venea. Venea de la bucătărie. Și azi am rezolvat misterul ceșcuței. Acum ai înțeles Brown?
-Da, prietene, parcă văd mai multe acum. Încă nu văd misterul ceșcuței, dar bănuiesc că o să ne uimești, nu-i așa?
-Ca întotdeauna, prietene, ca întotdeauna.
Capitol scurt, știu, dar cei de a opta mă înțeleg (sper). Nextul o să vină joi, dar până atunci, lectură plăcută și mulțumesc că citiți!
