-Ce urmează să mai aflăm, prietene? Întrebă Brown, încă șocat de apariția cheii.
-Oh, Brown, dacă ai știi câte știu eu în momentul acesta, te-ai da cu capul de toți pereții. Cum am mai zis, e o crimă ingenioasă, interesantă pot spune.
-Ce anume ți se pare așa interesant, dacă îmi permiți să întreb?
-Pritene, dacă ai gândi puțin, ai vedea mai multe. Știi replica aceea: ,,dincolo de ceea ce vezi"? Uită-te dincolo de toate detaliile. Încearcă să vizualizezi scena crimei. Apoi cea de-a doua încercare și apariția cheii. Chiar nu se leagă nimic în tărtăcuța aia a ta?
-Nu, absolut nimic. E mult prea complicat. Nu am mai avut de a face cu așa ceva.
-Pentru toate există un început. Haide, Brown, sunt convins că asasinul nostru și-a dat seama de faptul că am găsit cheia. Și Brown, cred că în cursul zilei de azi veți afla totul.
Zicând acestea, cei doi bărbați ieșiră din sala de mese, de unde cu siguranță fuseseră auziți de curioșii casei.
-Domnule Hamilton? Întrebă Michael pe un ton ușor speriat.
-Da? Cu ce te pot ajuta tinere?
-Nu vreau să credeți ceva, doar că am auzit ce ați vorbit in sala de mese.
-Nerușinatule! Cum îndrăznești să ne spionezi? Urlă Brown ca scos din pepeni.
-E..eu..
-Prietene, nu fi așa. Sunt perfect convins că nu a fost singurul care ne-a auzit. De fapt, dacă nu mă înșel ceea ce rar se întâmplă, toți cei din casa ne-au auzit. Așa ca domnule, puteți spune ce vă macină.
-Vă mulțumesc. Știți, în seara cu crima, s-a mai întâmplat ceva de care eu nu v-am spus, de teamă să greșesc. Am stat numai cu sora mea in seara aceea, în privința aceasta nu am mințit, dar am auzit niște zgomote pe hol și am ieșit. Lilly nu auzise nimic și îmi repeta întruna că mi s-a părut, dar am ieșit. Cred...cred că am văzut două siluete pe lângă ușa de la biroul unchiului, dar stăteau în așa fel încât să le văd doar umbrele. Pot spune cu certitudine că erau o femeie și un bărbat...dar vorbeau în șoaptă așa că nu am putut auzi prea multe.
-Ce ați auzit? Îl intrerupse Arnold.
-Am auzit doar: planul a mers perfect.
-Ei, prietene, ce zici? Întrebă Brown.
-Tu ce crezi? Spune-mi părerea ta cu privire la spusele lui Michael.
-Cred că este o declarație falsă, probabil spusă doar ca să se scoată el din ecuație.
-Hai să aflăm dacă chiar așa e. Uite-o pe domnișoara Lilly, vine înspre noi. Să vedem ce anume o să ne spună ea.
Lilly se apropia cu pași rapizi de cei doi bărbați. După ce ajunse în fața lor, li se adresă cât de calmă putu ea:
-Domnilor, ce a zis fratele meu într-adevăr s-a petrecut. Chiar a ieșit pe hol să vadă dacă auzise ceva sau doar i se păruse. Când s-a întors era ușor speriat, dar nu mi-a dat foarte multe detalii nici mie. Vă rog să nu-l considerati criminal, nu ar fi în stare să omoare nici măcar o muscă.
-Domnișoară, vă cred, dar până nu avem dovezi concrete nu putem scoate pe nimeni de pe lista suspecților. Sper că înțelegeți.
-Desigur, mulțumesc pentru timpul acordat, zise ea și plecă la fel de repede cum venise.
-Prietene, acum este momentul în care toți vor veni la noi să ne mai zică ceva, observi? Zise Arnold în timp ce îl privea pe Paul, care venea înspre ei.
-Observ, prietene, observ.
Când în sfârșit ajunse în fața lor, le zise:
-Îmi pare rău dacă deranjez, dar am ceva să vă spun.
-Dumneavoastră și toți ceilalți, nu-i așa? Desigur, vă ascultăm.
-Cum v-am mai zis, am coborât în seara cu crima la bucătărie să îmi iau un pahar cu apă. Numai că mi s-a părut că am văzut pe cineva acolo când am intrat. De asemenea, am auzit un sunet de dulap închis, ceea ce mi s-a parut extrem de straniu.
-Mulțumim pentru informații. Mie mi-ați întărit teoria, zise Arnold cu un zâmbet învingător pe chip.
-Am înțeles că o să ne spuneți totul astăzi. Este adevărat?
-Oh, da. Este foarte adevărat...
-Domnișoară Lydia, ce surpriză! Exclamă Arnold când o văzu pe tânără venind spre ei.
-Mă îndoiesc. Știați că o să vin si cred că este deja coadă în spatele meu cu persoane care doresc să vă comunice ceva.
-Perspicace ca întotdeauna. Dumneavoastră ce doriți să ne spuneți?
-Absolut nimic. Poate doar să vă întreb ceva. Mai țineți mine când v-am zis cuvintele pe care mi le-a zis unchiul? Cu să am grijă câte picături să pun? Tot nu știu ce a vrut să spună cu asta. (Capitolul 8)
-Nu vă faceți griji. Știu eu ce a vrut să spună cu asta și vă asigur că aceste cuvinte nu v-au fost adresate dumneavoastră.
-Dar cui atunci?
-Cuiva care asculta la ușă. O sa vă spun tot astăzi.
Bătrânul majordom mergea încet spre cei doi bărbați. După ce ajunse în fața lor, le zise:
-Domnilor, bănuiesc că știți de ce mă aflu aici.
-Dar tu știi, Eduard? Replică Arnold amuzat.
-Voiam să vă aduc la cunoștință faptul că în seara cu crima, s-a întâmplat ceva straniu. Mi s-a părut că vedeam pe cineva după colț, când am ieșit din biroul domnului Montesque.
-Serios? Întâmplarea face că știu la cine vă referiți.
-Pe bune? Răspunse Eduard consternat.
-Da, Eduard, poate mă crezi, poate nu, dar știu tot.
După ce plecă Eduard, veni și Nina cu pași siguri înspre ei.
-Da? Zise Brown deja fermecat de apariția ei.
-Bună ziua! Am venit doar să vă întreb dacă este adevărat că ne veți spune totul astăzi.
-Da, domnișoară, este perfect adevărat. Deja bănuiala mi-a fost confirmată.
-Oh, zise ea surprinsă, și o să ne spuneți și cine a vrut să mă omoare pe mine, nu-i așa?
-Bineînțeles. Acum, dacă sunteți drăguță, îi puteți chema pe toți în sufragerie? Urmează momentul final de la aceasta crimă.
Pam pam! Îmi pare rău de întârziere, dar cei care ați fost la Otaku sper că mă înțelegeți :)) cum am zis și în capitolul cu ideea, hai cu comentariile!
