-Asta este incredibil, murmură Brown după ce o liniștiră pe fată.
Toți erau încă la masă, inspectorul nelăsând pe nimeni să plece.
-Domnișoară, ați avut un mare noroc. Dacă nu v-ați fi aplecat să vă legați șiretul, mi-e teamă că acum nu ați mai fi fost alături de noi, zise Arnold, pe un ton blând, dar serios.
-Dar cine ar fi putut trage? Nu s-a ridicat nimeni de la masă, zise Paul confuz.
Arnold se duse în direcția din care venise glonțul, si anume dinspre peretele opus Ninei. Toți îl urmăreau, în timp ce detectivul dădea jos de pe perete un tablou, care avea o urma de glonț în pânză. În spatele lui se afla o gaură, nu foarte adâncă, în formă de pătrat. Spre mare uimire a tuturor, în acea gaură era un pistol modern, cu țeava îndreptată fix înspre capul Ninei.
-Așa ceva nu este posibil, țipă Nina speriată. De ce să vrea cineva să mă omoare? Nu știu nimic, nu am făcut nimic!
-Domnișoară, vă rog. Lăsați-mă să vă explic, spuse Arnold. El nu părea câtuși de puțin impresionat de această încercare de crimă.
-Credeți-mă că știți mai multe decât vreți să spuneți, dar sunt detalii pentru care trebuie să vă concentrați maxim. Acele detalii pe care dumneavoastră le știți, sunt un pericol pentru criminalul nostru, care se află chiar acum, aici cu noi, continuă Arnold, măsurându-i pe toți cu privirea, să le surprindă reacțiile. Nici un mușchi nu se mișcă pe fețele invitaților.
-Singura soluție era să vă elimine, ca să nu îl dați accidental de gol.
-Dar asta e ridicol, zise Michael supărat. Nimeni nu ar vrea să o omoare pe Nina,cu atât mai puțin că suntem rudele ei.
Arnold zâmbi șmecherește.
-Domnule Michael, sunt perfect convins că acest criminal are motive să o ucidă, motive pentru care Nina nu este încă conștientă.
-Dar cum s-a tras cu pistolul? Întrebă Lilly, tremurând.
-Oh, este foarte simplu. Acest pistol încă nu se găsește la noi, este o invenție modernă. A fost setat să tragă după un anumit interval de timp de la momentul când a fost setat. Din câte văd eu aici, pistolul a fost setat la ora 12:45, și acum este 13:20, deci la 13:15 a tras. Asta înseamnă că pistolul a fost pus acolo înainte de masă, când eu, Brown și domnișoara Nina veneam de afară. Am să vă întreb pe rând unde erați și ce făceați în intervalul de timp 12:30 și 12:45. Vă rog, domnule Michael?
-Da. Eu eram cu sora mea afară, ne plimbam prin grădină.
-Nu v-am văzut acolo, se băgă repede Brown.
-Nu, eram pe aleea din partea stângă a casei,unde erau trandafirii. După ce am auzit clopotul care ne anunța că prânzul este servit, am venit în casă.
-Înțeleg, mulțumesc. Domnișoară Lydia?
-Eu eram în sufragerie, citeam o carte.
-Poate cineva să confirme asta?
-Bănuiesc că nu. Nu cred că mă văzuse cineva și nici nu am anunțat că sunt acolo.
-Domnule Paul?
-Eram în sala de muzică. Știu să cânt la pian și am stat puțin acolo. Nu ați fi avut cum să ma auziți pentru că sala e izolata fonic. Nu este nimeni care să mă fi văzut acolo, poate doar Eduard să vă confirme asta, pentru că pe el l-am întrebat unde este.
-Eduard?
-Eu, domnule, m-am ocupat de aranjarea mesei. Nu avea cine să mă vadă, dar știu că am zărit pe cineva ieșind pe cealaltă ușă din bucătărie, spre grădină. Nu am putut vedea cine este, dar era un bărbat.
-Da, Eduard. Pe mine m-ai văzut, zise Arnold liniștit.
-Pe tine prietene? Dar cum? Întrebă Brown.
-A trebuit să verific ceva, nimic important. Acum că am rezolvat și acest lucru, puteți să vă retrageți.
Toți se ridicară să plece, mai puțin Nina care rămăsese la urmă.
-Domnule? Acum că nimeni nu ne mai aude, știți cumva cine ar fi vrut să mă omoare?
-Domnișoară, dacă îmi permiteți, toți ar fi vrut să vă omoare. Stați liniștită, în maximum două zile vă voi spune tot. Dar eu știu...da, domnișoară, nu mai e mult până ce totul va ieși la suprafață. Și când se va întâmpla asta, vă asigur că veți fi mai mult decât surprinsă. O să fiți îngrozită de adevăr.
