Fuck the legacy (BxB)

II

     Sunetul deranjant al alarmei răsună în toată camera. Și așa s-a dus trezitul meu la 11. Cel mai mult urăsc să mă trezesc dis de dimineață doar pentru un curs de o jumătate de oră. Puteau și ei să-l pună mai târziu, dar este profesoara mult prea matinală. Cică cele mai bune ore sunt cele de dimineață. Sunt mai activi studenții sau ceva de genul ăsta. Baliverne. Cu toții suntem mai mult adormiți, iar singurul lucru de care avem nevoie este o voce enervantă care să ne dea afară din sală dacă nu suntem atenți.

     Mă ridic cu greu din pat, tresărind scurt la contactul tălpilor mele cu podeaua rece și mă duc direct în baie. Reușesc să mă pregătesc în 15 minute, deja fiind în întârziere dacă nu mă porneam. Am prostul obicei să mă trezesc cu 30 de minute înaintea începerii cursului. Pregătirea în maxim 15 minute plus drumul care durează peste 10 minute, înmulțit cu lenea mea de dimineață, împărțit la profa care nu te primește dacă întârzii mai mult de 2 minute este egal cu un alt curs cerut de la colega de lângă mine. La cât am întârziat la cursul ăsta, mă și mir că îmi mai dă săraca fată.

     Iau cheiile, pe care aproape le-am uitat, de pe noptieră și deschid larg ușa. Rămân puțin surprins când văd brunetul, pe care l-am întâlnit la secție seara precedentă, lângă ușa vecină. Nu a mai locuit nimeni în acel apartament de 3 ani, deci posibilitatea ca să viziteze pe cineva pică din start.

     Revizualizez totul în minte și îmi amintesc că a spus că trebuie să se mute. Se pare că suntem vecini acum. Poate că ar fi mai bine să îi fac o vizită mai târziu. Acum cu siguranță întârzii. 

     Când mă vede, dau scurt din cap și murmur un "Bună". Încui rapid ușa și plec în grabă, nelăsându-l să mai spună nimic. Poate chiar par un nesimțit, dar mă va înjura colega destul în gând dacă nu ajung la facultate.

     Cobor scările facultății, dându-mi părul din ochii și îmi ridic privirea. Îi observ instant irișii negri urmărindu-mă cu privirea. Blonda stătea sprijinită de mașina mea cu telefonul în mână—cel mai probabil trimițându-mi mie mesaje. Pufnește ușor amuzată când mă vede și se dezlipește de mașină.

      —Mai aveam puțin și chemam poliția pentru furt de mașină. Nu aș fi crezut vreodată că ochii mei te vor vedea la ora asta aici fără să ai examen. Cu ce ocazie? Te-ai trezit așa binedispus din senin sau ai avut ceva escapadă aseară pe care trebuie să mi-o povestești? își bate joc de mine când ajung mai aproape de ea. 

       — Tu de ce ești aici, nu începi cursul în—mă uit la ceasul telefonului și mă încrunt— 5 minute? aleg să las baltă subiectul despre minunea venirii mele de la 06:30 la facultate.

      —Ba da, dar nu ajung la timp deci mai bine nu mă mai duc, răspunde degajată, privindu-și unghiile roșii.

      —Adică nu ajungi la timp? Universitatea ta este, efectiv, peste drum! fac semn cu capul înspre cealaltă parte a străzii, iar ea ridică din umeri.

      —Nu contează, își flutură mâna cu manichiura impecabilă în fața mea. TU și cu MINE mergem la petrecerea lui D în seara asta, mă arată cu un deget apoi îl întoarce înspre sine.

      —Nu, mersi.  

      —Ba da.

      —Ba nu.

      —Vom merge și punct. Își încrucișează brațele la piept și mă privește precum un copil răsfățat pe care îl refuză părinții pentru prima dată. Se mai și strâmbă.