V

20 2 2
                                    


       Privesc plictisit cum bulina roșie a semaforului continuă să lumineze, simțind că a trecut o eternitate deja. Era o după amiază cât se poate de liniștită după ce mai toată saptămâna am fost doar cu gândul la bucata de ziar pe care o găsisem. Și, chiar dacă o parte din mine este neliniștint știind că mesajele pe care le-am primit acum câteva saptămâni au legătură cu moartea tatălui meu, cealaltă parte este mult mai îngrijorată din cauza paginii de ziar la propriu.

      Eu nu am citit niciodată un ziar și nici parinții mei. Nici măcar cel în care era vorba despre moartea tatălui meu, mai ales să păstrez o pagină din acesta. Chiar pagina în care era textul pe care îl primisem în acel mesaj. Țin prea bine minte tot ce are legătură cu acea perioadă și sunt pe cat se poate de sigur că nu eu am pus acea pagină acolo. Și nimeni, nici măcar mama, nu stie despre acea cutie.

     Pornesc mașina în momenul în care sunt trezit la realitate de claxoanele și înjurăturile șoferilor din spate. Urăsc să fiu preocupat de ceva în așa fel încât să nu mă pot concentra pe nimic.

       Ajung în fața casei lui Brie. După o petrecere în care a băut și a urcat la volan, permisul ei a disparut mai rapid decât cheful meu de a o duce acum, cu mașina, pe dânsa, acasa la Mason. Când i-am reproșat să îl pună pe Mason să o ia, am aflat că ea voia neapărat să merg cu dânsa pentru că stau prea mult singur. După ce m-a facut antisocial în toate felurile posibile, a reușit să mă convingă să o însoțesc. 

        De cum a urcat în mașină a ținut să îmi aducă la cunoștință că o să fie si Matthew acolo. Îmi aruncă o privire cu subînțeles pe care aleg să o ignor cat mai evident. După ce i-am zis că îl cunoșteam pe Matthew și că mai este și vecinul meu, tot face apropouri care ar trebui să fie subtile, dar mai are puțin și îmi strigă în față că se așteapta să ne combinăm. 

     Ea cu ideile ei tâmpite.

     Nu pot spune că mă deranjează neapărat prezența brunetui, după seara în care am adormit la el am început să vorbim destul de mult și pot admite că este o persoană destul de plăcută. Tot sunt puțin reticent pentru ceea ce am văzut în acea seară, dar nu vreau să trag concluzii înainte de a avea dovezi. Precum la un caz real, mai întâi colectezi dovezi ca apoi să îți poți construii cazul și concluzia. Adică, mai erau variante de răspunsuri mai normale pentru ce am văzut. Nu i-am spus nici Bryanei, chiar dacă acum o să stau mult mai mult cu ochii pe Marcus.

      Ajungem în fața casei lui Daniel și a lui Marcus. Părea mult mai îngrjită pe timpul zilei. Suntem întâmpinați de Daniel care ne conduce în casă. În sufragerie îi zăresc pe Matthew si Marcus stând în jurul unei mese jucând Monopoly. Un zâmbet reținut îmi conturează buzele când îi văd pe cei doi. Matthew părea atât de copilăros în comparație cu bărbatul impunător și matur pe care l-am întâlnit înainte. 

       Marcus își ridică privire și o vede pe Bryana, începând să strige.

       —Brieeeee, Theo veniți aici mai repede. Tocmai începem un nou joc, pentru că, nu vreau să mă laud, dar am rivali destul de jalnici. Nu tu strategie, nu tu nimic, spune și își îndreaptă privirea, pe rând, spre D și spre Matthew, strâmbându-se la aceștia.  

       Îl zăresc pe Daniel cum își dă ochii peste cap, dar Matthew se rezumă doar la un zâmbet amuzat care se transformă într-un rânjet reținut atunci când îmi zărește privirea.

       Ne îndreptăm spre masa pe care era tabla de joc și ne așezăm. Brie se așează desigur lângă prea faimosul Marcus, abținându-mă cu greu din a-mi da ochii peste cap. Iar cum D stătea în cealaltă parte a lui Marcus, îmi rămâne doar să mă așez lângă brunetul care îmi urmărește fiecare mișcare. 

Fuck the legacy        (BxB)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum