Fuck the legacy (BxB)

III

        Conduc spre casă, strângând volanul în mâini cu putere până când articulațiile îmi devin albe. Tocmai ce o lăsasem pe Bryana acasă, iar eu mă îndreptam spre apartamentul meu. Am convins-o ușor să ne luăm zborul de la petrecere, cel mai probabil înțelegând și ea că băuse puțin cam mult. Mi-a pus câteva întrebări pe drum, dar am ales să le ocolesc și să zâmbesc fals. Cum puteam să îi spun că tocmai îl văzusem pe tipul de care îi place, bătându-l pe ăla de i-a răsunat apa în cap? Normal că o să o avertizez să nu stea în apropierea lui, dar nu acum.

         Asta voi face și eu cu Matthew...A picat planul cu vecinul drăguț, dar curiozitatea mă roade pe dinăuntru încontinuu. Când l-am întâlnit prima dată părea super de treabă, zâmbitor și vorbăreț. Varianta pe care am văzut-o în această seară era una întunecată, misterioasă. Iar eu ca prostu' sunt atras de mistere că doar nu degeaba am ajuns să lucrez la cazuri mai mult decat detectivii, uneori.

        Mă strâmb puțin când opresc brusc la semafor, nevăzând culoarea roșie a bulinei. Vreau doar să mă duc acasă și să fac o baie lungă până scap de toate gândurile care îmi țin mintea ocupată.

          Ajung în sfârșit după vreo 10 minute în fața blocului. Intru rapid în apartament și încui ușa de 3 ori. Mai nou, măsură de siguranță. De parcă ar conta daca răsucesc cheia o dată sau de 5 ori.

          În 15 minute sunt în pat cu picături de apă prelingându-se pe gâtul, pieptul și abdomenul meu. Îmi șterg ușor părul ud, încercând să mă așez mai comod. Arunc prosopul, umed acum, și îmi iau telefonul de pe noptieră, unde îl aruncasem de cum am intrat în cameră. 

       Am nevoie urgent de ceva mâncare așa că mă ridic alene din pat. La ce silă îmi e să mă car până în bucătărie, presimt că o să-mi pun un mini-frigider în dormitor. Așa poate nu o să mai uit și eu să mănânc.

       Pun rapid niște cereale în bol, iar apoi adaug laptele călduț. Un mic dejun perfect la ora 11 noaptea. Zâmbesc mândru de realizarea mea și apuc o lingură. Sincer, habar n-am de ce mai am o bucătărie că oricum sunt un dezastru la gătit. Nu mă poate judeca nimeni că nu dedic suficient timp învățatului "artei gătitului". Locuiesc de 3 ani singur, iar în toți acești ani singura mâncare gătită pe care am consumat-o era cea pe care mi-o mai dădea mama când mă duceam pe acasă. După cele 4 încercări eșuate, în care aproape am chemat pompierii de 3 ori, am renunțat. 

       Deschid telefonul mâncând niște cereale înmuiate în lapte. Plictiseala mă împinge să intru pe Instagram. Nu mai intrasem de câteva săptămâni și sunt asaltat de notificări. Inimi, comentarii, tag-uri, share-uri, mesaje necitite. Nici că prea-mi pasă. Mai toate mesajele sunt nu știu ce poze de-ale lor împreună cu un mesaj în care mă roagă să le apreciez. Le ignor rapid și ies din aplicație. Ca de obicei, nimic interesant.

       Închid telefonul, dar instant este luminat, semn că am primit o notificare. Un mesaj necitit de la un număr necunoscut.

        „Privește liniștea nopții."

       Clipesc apăsat de câteva ori și rămân ca prostul, uitându-mă la mesaj. Ce Doamne Iartă-mă ar trebui să însemne asta?  Sunt trezit brusc la realitate de un zgomot asurzitor care aproape sparge fereastra, acompaniat de o lumină puternică pe care o zăresc cu colțul ochiului. Mă întorc spre ferestră și văd clădirea de vizavi acoperită de flăcări. Rămân blocat pentru câteva momente, nereușind să conștientizez ce tocmai s-a întâmplat. Simțeam cum inima îmi bătea cu putere, iar picioarele mi se înmuiau ușor. Privesc cum blocului din fața mea este cuprins din ce în ce mai rapid de focul mistuitor.