Acesta nu este un simplu caiet, acesta este jurnalul vietii mele; un jurnal presarat cu o multime de amintiri, placute, neplacute...
Imi amintesc cand am inceput sa-l scriu, eram prin clasa a III-a si avand o fire antisociala m-am decis sa-mi iau caietul de romana, in timpul orei si sa scriu cateva amintiri. Am apucat insa sa scriu cateva randuri pana cand doamna a trecut pe langa mine, uitandu-se taman in caietul meu. M-a prins! Nu stiam ce scuze sa mai scot pe gura. Pana la urma m-am lasat prada intrebarilor dumneaei si i-am raspuns sincer spunandu-i ca imaginatia-mi zburda prin minte. M-a certat la inceput apoi i-a venit ideea sa citeasca cu voce tare ca am scris eu acolo.
- Copii, ascultati, a zis ea dregandu-si vocea si a inceput sa citeasca: Prietenii sunt o comoara ingropata adanc, ca doar cei cu un adevarat noroc sa o descopere. Iubitii pe cei de langa voi, nu-i lasati sa plece.
Cum a citit am avut senzatia ca vocea ei devenea din ce in ce mai melancolica iar o lacrima i s-a prelins pe fata. Atunci mi-am dat seama ca m-a iertat.
A venit catre mine stergandu-si ochii umeziti de cele cateva lacrimi si si-a cerut iertare ca m-a certat. Eu i-am multumit respectuos spunandu-i ca nu se va mai repeta.
Intamplarea aceasta mi-a marcat viata, fiind una de neuitat. Si astazi imi amintesc cu nostalgie si-mi vine sa cred ca de atunci acel caiet a devenit special, si cred ca toata viata voi fi legata de el.
Acesta povestioara nu este despre mine, face parte din mintea mea :)) Multumesc pentru vizualizari! :*
CITEȘTI
Cuvinte printre file
AléatoireViaţa conferă sprijin doar celor care îl caută. Viaţa e bună sau rea, depinde de firea şi gandirea noastră. Armele vieţii sunt fericirea şi încrederea.Vorbele şi faptele constituie zidul eternităţii. Ne naştem cu un scop precis, să fim fericiţi! ...
