Adesea-mi petreceam noptile de vara printre miile de pomi ai padurii. Toate drumurile ma duceau catre un loc rupt din rai, un lac micut dar fermecat.
In acele seri de vara, singurii prieteni adevarati imi erau luna si soarele care ma zarea cateodata cand atipeam in acel coltisor de rai.
In acele locuri imi regaseam amintirile, parca zburdau nestingherite. Ma intindeam pe spate si le priveam zburand prin vazduh, ca mii de fluturi ai noptii. Apoi, ochii mi se inchideau incetisor si atipeam pe iarba umeda de la apa cristalina si sfanta a lacului. Apoi ma trezeam alaturi de soare, care-mi zambea si-mi dadea buna dimineata.
Observam ca amintirile zburdau in continuu si ca numarul lor crestea de la o zi la alta.
Gandul imi era impanzit de o singura intrebare: Ce m-oi face cand va trebui sa parasesc locul acesta de rai si sa plec din nou spre problemele de care am fugit?
Intr-o seara, pe cand negrul noptii inca nu impanzise toata padurea, eu stateam cu picioarele-n apa rece a lacului, incercand sa alung problemele acumulate in acea zi de pe suflet.
Atunci, intaia stea a noptii mi s-a ivit in cale. Stralucea mai frumos decat apa lacului in care-mi balaceam picioarele.
Mi-am pus o unica dorinta; voiam cu orice pret sa scap de probleme si sa fiu din nou lipsita de griji.
Si iaca asa, dorinta mi-a fost implinita dupa catva timp. Am reusit sa ma mut definitiv in padure, sa-mi construiesc o casa din propriile puteri si sa-mi gasesc fericirea in singuratate.
Am constatat ca in viata ai nevoie de momente in care sa fii numai tu si sufletul, sa scapi de orice stres, sa-ti gasesti o ancora pe urma careia sa te detasezi.
Mda, cum vi se pare scurta povestioara? E seaca, asa-i?...
CITEȘTI
Cuvinte printre file
RastgeleViaţa conferă sprijin doar celor care îl caută. Viaţa e bună sau rea, depinde de firea şi gandirea noastră. Armele vieţii sunt fericirea şi încrederea.Vorbele şi faptele constituie zidul eternităţii. Ne naştem cu un scop precis, să fim fericiţi! ...
