Sorry, I love you •Minsung•

1

" Domnul Han este încă în comă, ne pare rău, însă nu aveti voie să-l vizitați la această oră târzie. " Asistenta personală a lui Jisung le-a explicat lui Jeongin și Chan cum stă treaba.

" Dar mâine? " Chan a întrebat.

" Peste două săptămâni, domnul Han are nevoie de liniște și pace. " Și-a strâns la piept foile cu datele pacientului și s-a scuzat.

" De cât timp este încă în comă? "

" 4 luni... Aceste 2 săptămîni cred că sunt decisive. " Chan a vorbit într-un ton trist.

" La naiba Jisung! L-a durut undeva să facă așa prostie! " Jeongin a lovit cu piciorul coșul de gunoi de pe hol.

" L-a durut egoul când Minho a aflat. "

" Care tot de la tine a aflat. " Hyunjin a ieșit dintr-o cameră de spital dându-și ochii peste cap. " Nu poți ține pentru tine nimic. "

" Îmi rănea prietenul cel mai bun. " A accentuat Chan.

" Iar acum prietenul meu cel mai bun zace în comă pe un pat de spital conectat la aparate. "

" De unde avea să stiu că e psihopat?!"

Jeogin a trebuit să îl calmeze pe Chan, deoarece mai că îl lua la bătaie pe Hyunjin.

" În fine, Minho cum e? Despre el ce a zis doctorul? " Hyunjin a schimbat subiectul.

" I s-a zis că din cauza traumei avute a căpătat amnezie disociativă... În fiecare noapte are cosmaruri și trebuie să ia medicamente care să-i țină emoțiile sub control. " Jeongin a oftat. " Acum stă în aceeași casă de înainte, însă când a întrebat de ce sunt câte 2 seturi de fiecare, i-am zis ca are un coleg de apartament care momentan e plecat la studii în Londra. Să motivăm absența lui Jisung. "

O alarmă puternică le-a întrerupt schimbul de informație. Lumini roșii ieșeau din pod.

Asistente și doctori alergau pe hol.

" CAMERA 305! AVEM CAZ DE STOP CARDIAC! REPET! CAMERA 305."  Vocea unei doamne s-a auzit în difuzoare.

" În camera aia stă Jisung!" Chan, Jeongin și Hyunjin au alergat pe urmele doctorilor.

" La o parte! " Un asistent a intrat cu defibrilatorul în camera lui Jisung.

" Pun la 200 Joule!" Asistentul specializat în CPR s-a auzit în sală.

Gelul a fost întins pe bucățile de metal electric și apucate ferm în cele două mâini tremurânde ale asistentului.

" Șoc! " A pus bucățile metalice pe pieptul lui Jisung iar corpul acestuia a sărit.

" Încă o dată! " A uns cu gel și a frecat părțile metalice una de alta.

" Șoc! " Corpul lui Jisung a sărit.

Pulsul a reapărut pe monitorul aparatului.

Asistentul a expirat ușurat și a căzut în genunchi lângă patul lui Jisung.

Restul doctorilor adunați în sală s-au împrăștiat prin spital.

" Mulțumim din suflet că ne-ați salvat prietenul! " Hyunjin avea lacrimi în ochi și buza de jos îi tremura când vorbea.

" Asta e datoria mea. " Asistentul a zâmbit.

" Esti nou? "

" Nu chiar, însă recent am fost transferat de la alta secție. Ma numesc Seo Changbin. " A făcut o mică plecăciune cu capul.

" Oh! Din ce an ești? "

" '99. Tu? "

" Eu sunt din 2000,multumesc din nou, Changbin Hyung. " I-a luat mâna în a sa și a scuturat-o ușor.

Changbin a zâmbit și l-a bătut pe umăr.

" În fiecare zi ceva aventuros. Încă puțin și avea să rămânem fără Han. " Chan s-a băgat în vorbă fiind ignorat de amândoi.