Sorry, I love you •Minsung•

3

Jisung POV

Priveam tavanul,de această dată nu mai plângeam,doar mă uitam în gol.

Hyunjin stătea de gardă la ușa camerei de spital iar acel băiat de mai devreme dădea cu mopul prin cameră. Încă nu mă observase,bine a facut.

Faptul ca am inspirat adânc i-a atras atenția. Ochii i s-au umplut de speranță,ceea ce eu nu mai aveam demult.

" Hyunjinah!" Acest băiat l-a atenționat pe Hyunjin de prezența mea.

Prietenul meu s-a împiedicat de câteva ori în procesul său de a se apropia de patul în care eram imobilizat.

" Jisung! Esti aici cu mine?! Știi cine sunt?" S-a aplecat cu jumate de corp peste fața mea. Îi puteam simți respirația alertată peste genele mele ude.

" Hwang Hyunjin,știu cine ești." Am răspuns mai mult într-o șoaptă.

" Am crezut că acolo te pierd pe vecie!" Mi-a lovit pieptul cu palma. " Doar dacă nu te salvam împreună cu Chan hyung...Mi-a fost atât de frică să te pierd Ji." Ochii i se umpleau cu lacrimi.

" Mulțumesc ca ai luat această decizie grea si că ai reușit să mă ții în viață până în acest moment."

" Nu spune asta Ji,nu a fost deloc o decizie grea,mi-aș da inima doar ca tu sa mai poți trăi putlțin..."

" Hyun,îmi dau seama ca ții foarte mult la mine,însă te rog din suflet,data viitoare să mă lași să mă ridic în ceruri,nu meriți așa durere din partea mea."

" Ji...Te pot ajuta să te țin pe antidepresante,t-te voi ajuta să te restabilești psihic!"

" Hyunnie,am depresie de 6 ani,nu știu dacă mă mai poți ajuta cu ceva." I-am zâmbit slab.

" Avem un program de reabilitare pentru persoanele suicidale,poate ai dori să incerci? Nu că ai fi suicidal sau ceva." Asistentul și-a scărpinat ceafa. " Ma numesc Seo Changbin și sunt responsabil de tine si de starea ta."

" Binnie cunoaște specialiști foarte buni care o sa te poată ajuta Ji!" Disperarea din ochii lui se simțea.

" Hyun,eu nu cred că o să mai pot rezista fizic si psihic încă o șansă la aceasta viață...Mai ales dupa ce i-am facu lui Minho-" Brusc mi-a tremurat vocea,lacrimi mi-au curs pe obrajii roșii,suspine au umplut camera. " Dacă corpul meu are așa reacție doar la numele său,dacă l-aș vedea în fața mea cred că aș încerca încă o data să mă înalț."

" Legat de Minho,Jeongin mă ține la curent cu starea lui,ești interesat să afli sau e prea mult pentru tine?"

" Ce e cu el? Cum se simte?" Palmele îmi transpirau cumplit. 

" După ce a asistat la momentul tău,a venit împreună cu mine și Chan hyung în ambulanță,te ținea strâns de încheieturi,la fel cum făcea si Chan hyung. Eu te-am conectat la aparatul de menținere a pulsului si a bătăilor inimii,iar peste câteva minute ai intrat în stop cardiac,trebuia să trag pe dreapta ca sa îți fac resuscitare,însă după cateva încercări i-ai murit în brațe. Acesta a avut un șoc mai mare vazându-te stins,decât vazându-te cu un cuțit in mână. Chan hyung a zis ca Minho a leșinat pe loc,după aceea tu ai intrat în operație unde ți s-a donat sânge,iar Minho a fost internat la reabilitare. Ai fost în comă 7 luni,iar în acest timp el a facut tratamente de recăpătare a unei porțiuni de creier care era responsabilă de mobolitate și de a putea vorbi. Săracul băiat,după ce a reușit sa depășească acele momente grele,s-a dovedit ca are amnezie discociativă de la șocul provocat de către tine,și trebuie sa ia niste pastile speciale care îi țin emotiile sub sontrol,fără ele intră in atacuri de panică foarte des și mi-a mai spus că,uneori,se ține de tricou in zona inimii si plânge câteva ore,însă când îl întreabă de ce face asta,nu are un răspuns concret. Eu bănuiesc că subconștientul îi plânge după tine,având în vedere că l-ai făcut să se re-îndrăgostească de tine prin metode murdare."

" Acum chiar realizez ce rahat de om sunt...Changbin,aruncă-mă respectuos într-o groapă si acoperă-mă cu pământ peste."

Changbin s-a uitat catre Hyunjin cu o privire întrebătoare.

" Când îți spune să faci ceva pentru el,să-l refuzi sau să-mi zici mie ce vrea,îl rezolv instant."