Criminal în devenire

118 10 3
                                    

Trecuseră câteva zile dar Z. nu își mai făcuse apariția. Mă aflam pe balcon, uitându-mă afară la oamenii care se plimbau pe stradă. Eram tristă. Batjocurile nu încetaseră și nu mai aveam loc pe mână de alte tăieturi. Mi-am scos pachetul de țigări pe care Z. mi-l dăruise și am scos de acolo ultima țigară pe care am aprins-o și am tras o gură mare de fum. În timp ce fumam, mama și-a făcut apariția de nicăieri :

-Ce Dumnezeu faci?!?!

-Mamă eu nu...

-Tu nu ce?! TU NU CE?! Fumezi pe balconul meu?! Dă țigara aici!!

-Doar nu ai de gând să o lași să te controleze, nu? A spus Z. ieșind din cameră.

Mama părea a nu-l fi observat, deși vorbea tare și clar.

-E ultima ta gură de speranță. N-ai de gând să o lași pe mă-ta să îți fure asta, nu?

-Haide !! Dă-mi-o ! A strigat mama la mine.

-...nu, i-am răspsuns eu timidă.

-Ce e cu convingerea asta pe tine?? Mai cu tupeu ! A spus Z.

-Poftim?! A răspuns mama enervată.

-Nu. Îți. Dau. NIMIC !! Am continuat eu ridicând exagerat de mult vocea, trăgând ultima gură de fum și plecând din balcon cu Z. pe urmele mele.

-Asta-i fata mea, a zis el satisfăcut.

În drumul meu afară din balcon, am împins-o pe mama care s-a izbit de perete și a rămas așa până m-am îmbrăcat eu. Când am dat să ies pe ușa, mama m-a oprit.

-Unde crezi că pleci? A spus ea luându-mă de mână.

-Departe de aici, i-am răspuns eu smucindu-mă din strânsoarea ei.

Mama a rămas mască în timp ce eu am ieșit din casă. De obicei, sunt genul acela de fetiță cuminte care nici măcar nu o privește pe mama ei în ochi când vorbește. Sunt genul ăla de fetița care nu bea, nu fumează și nu face nimic rău...dar astea se vor schimba și Z. mă va ajuta să le schimb.

-Mă faci tot mai mândru, a spus el zâmbind angelic.

-Perfect. Știi ce facem acum? Tu îți ții gura, și eu te car până la cel mai apropiat bar unde tu o să mă îmbeți în ultimul hal și o să mă duci la tine acasă, da?

-Da, să trăiți ! A răspuns el amuzat.

M-a dus la cel mai apropiat bar, mi-a luat 2 sticle de Jack și tot ce îmi amintesc era că dansam ca o nebună prin tot barul.

A doua zi de dimineață, mă aflam într-o cameră imensă, pictată în alb și roșu. Eram în cel mai confortabil pat care avea lenjerii de satin, tot roșii cu alb și erau cele mai fine chestii pe care le-am atins vreodată. M-am ridicat ușor din pat și mi-am pus picioarele pe covorul alb imaculat și pufos ca blănița unui miel. Când m-am ridicat din pat, am observat că am pe mine o cămașă albastru-pal de noapte pe mine. Era foarte fină și îmi ajungea până la genunchi. Camera era atât de mare încât, pe lângă patul de cel puțin două persoane, mai erau și două canapele albe, imense și din piele, un șemineu foarte mare pe unul dintre pereții camerei, trei dulapuri crem, un televizor care avea un mecanism care îl făcea să se reteagă sub pat când era oprit, și un balcon imens pe care era un jacuzzi și patru șezloange.

-Wow..., am spus eu pentru mine.

M-am dus pe o canapea de lângă șemineu și o pisică albă cu ochi minunat de albaștrii stătea pe covorașul pufos din fața semineului.

-Hei, micuțo, am spus eu luând-o în brațe.

Era cea mai frumuoasă pisică pe care o văzusem vreodată. Era pufoasă și foarte prietenoasă.

După ce am lăsat pisica în pace, m-am îndreptat spre o ușă albă care ducea spre o baie foarte mare. Era învelită în gresie și faianță crem cu maro și în mijloc era un fotoliu negru. M-am băgat în vană și am dat drumul la apă fierbinte. Aveam nevoie să mă relaxez deoarece capul meu bubuia din pricina nopții trecute. Am băgat în apă toți sopumanții care erau pe acolo și m-am relaxat complet.

-Văd că te-ai trezit, a spus Z. intrând în baie.

-Așa se pare. Unde suntem?

-În locul din visele tale. De ce crezi că e totul așa cum ți-ai dorit mereu?

-Adică...visez?

-Cam așa, spuse el bătând din palme.

În următoarea secundă m-am trezit în parc, pe o bancă. Capul mă durea îngrozitor și simțeam cum sângele îmi fierbea. Eram singură în parc. M-am ridicat încet și am pornit spre ieșire. Mă întrebam unde era Z. Deja începea să se întunece și chiar nu vroiam să merg acasă. Când am ajuns la ieșirea din parc, am vazut pisica din vis.

-Hei micuțo. Măcar tu mai ești pe aici, am spus eu apropiindu-mă să o mângâi. Când să o ating, aceasta s-a enervat și m-a zgariat.

-Aaaah ! Am țipat eu. Era o zgârietură adâncă. Ce dracu? Mâță proasta !! Am urlat eu la pisica care stătea și mă privea parcă amuzată.

-Omoar-o!

Mi-am întors privirea și l-am văzut pe Z. care îmi întindea un cuțit foarte ascuțit. Am stat puțin pe gânduri dar după am luat cuțitul și pisica de după cap.

-Vezi, micuțo. Nu e bine să fii rea, nu cu mine. Știi ce li se întâmplă celor care se pun cu mine? MOR !

Se întâmpla ceva ciudat. Z. mă controla. El vorbea prin gura mea, el acționa prin mintea mea. Am ridicat cuțitul și l-am înfipt în burta pisicii. Aceasta a scos un țipăt de durere în timp ce sângele îi păta blana albă. Sfârtecam fiecare bucată de carne din bietul animal...de fapt, nu eu o făceam. Eram controlată de Z. dar mă simțeam așa bine. Răzbunarea se simțea perfect
-Mica mea criminală, a spus Z. sărutându-mă pe frunte.

INSANEUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum