꧁El nu e ca restul꧂

285 20 1
                                    

꧁Pov. Jungkook꧂
Îl simt pe Taehyung cum ma lipește de el, se simte așa de bine, dar e greșit ce fac așa că îl opresc din tot... nu e ok nu ne știm mai deloc și de ja simt ca exagerăm....
Mă dau jos de pe el și Mă pun lângă el privind în jos, îl simt pe Tete cum se pune lângă mine și mă ia in brate pe la spate apoi îl aud cum spune:
Tae- Nu ți-a plăcut sărutul îngeraș??
Jk- Ba da... doar că e vrea devreme, abia ne cunoaștem și poate tu nu ma placi așa cum o fac eu... *spun încet cu lacrimi în ochi*
Tae- Off piticule ba da te iubesc, te iubesc foarte mult, plus ca dacă nu te iubeam nu îți mai acceptam sărutul*spune Tete și își pune capul pe umărul meu, talia mea mica fiind acoperita de bratele lui*
Jk- Ce este aceea iubire??
Tae- Nu știi ce este iubirea?
Jk- Nu știu, dar ce este iubirea, Tete??
Tae- Păi vezi tu îngeraș, iubirea este atunci când doi oameni se iubesc foarte mult, e ceva foarte frumos, nici eu nu am avut parte de iubire decât de la Jin hyung și Namjoon hyung, ei sunt cei care mereu miau oferit atenția necesara și o iubire părintească, dar de când te am pe tine, adică de astea câteva zile pot spune ca am învățat ce e aceea iubire, acum știu ca iubirea e atunci când vezi persoana iubita cum te strânge în brate sau când o vezi fericita nu pot exprima prin cuvinte cât de repede am învățat ce e iubirea în bratele tale kooky.
Jk- Eu te-am învățat ce e iubirea? Dar cum am putut face asta??
Tae- Păi vezi tu kooky, fiecare gest al tău, fiecare privire, fiecare cuvânt al tau, fiecare îmbrățișare care mi-o oferi, încrederea ta care mi-o dai, susținerea, faptul ca ești deschis cu mine, faptul câte simți protejat în bratele mele, totul absolut totul ma făcut să te iubesc și sincer nu regret nimic, kooky, fără tine nu por trăi.
Jk- Serios? Chiar nu poți trăi fără mine? Așa de tare ma iubești?
Tae- Da așa de tare te iubesc îngerașul meu, dar tu ma iubești??
Jk -Awww dar... cum de te-ai îndrăgostit asa repede de mine?
Tae- Păi vezi tu.. doar mai făcut să simt fluturași în stomac atunci când ma privești asa dulce
Jk- Aaa.. acum înțeleg, însă nu cred ca sunt demn sa iubesc, sunt slab și nu am nimic, sunt un nimeni..
Tae- Ba ceva special, iar acel special e, ca tu ești diferit kook

+×+×+×+×+×+×+×+×+×+×+×+×+×+×+×+×+×

După cele spuse de Taehyung, Jungkook nu mai avea cuvinte, pur și simplu era pierdut în toate gândurile acelea pozitive, dar și cele negre, totul era o dezordine în gândul său. În acest moment doar se juca cu mâncarea ce ia fost pusă pe masă, iar în fața lui era un Taehyung care nu știa cum să își ajute iepurașul.. însă ii era frica sa îl deranjeze.
꧁Pov. Taehyung꧂
"Oare la ce se gândește iepurașul meu? Ce la pus asa pe gânduri? Când o sa îmi vorbească din nou? Oare sa îl deranjez?" Aceste întrebări îmi derulau încontinuu in minte, nu știam dacă sa îl deranjez sau dacă să îl las sa se gândească, nu știam ce simte, și poate îl voi deranja dacă îl întreb ce are... deci.. mai bine tac..
Telefonul meu începe a bâzâi, iar eu merg sa vad cine e, când vad apelantului răspund la telefon, însă Kookie nu miscase de loc, nici măcar nu ma privea curios. Așa că mă axez pe apel:
꧁Apel telefonic꧂
Tae: Alo? Jin? Ce e cu apelul aceasta târziu?
Jin: Scuze că poate te deranjez tae, însă mâine vreau sa îl vad pe Jungkook, cred ca are nevoie de un psiholog.. la ce răni are, probabil are și traume, sa îmi spui mâine cât de liniștit a fost noaptea asta, bye taetae
꧁Apel telefonic încheiat꧂
꧁Pov. Taehyung꧂
Deci.. Jungkook al meu are nevoie de psiholog... off micuțul meu.. prin câte ao trecut oare până ai ajuns la mine?~Întrebarea asta mi-o pun în gând în timp ce merg la Jungkook și sparg liniștea:
Tae: Jungkookie? La ce te gândești? >Întreb cu o oarecare teamă în glas<
Jk: La nimic taetae.. doar am o minte dezordonata și nu mi-e foame, pot merge sus? Te rog..>Îl văd că mai avea puțin și plângea, îl iau în brațele mele pe urma îl mângâi pe spate<
Tae: De ce mai are puțin și plânge kooki? Vrei sa ii spui lui taetae ce ai?>Acesta mă privește cu ochișorii înlăcrimați<
Jk: Tete... eu... eu sunt o greșeală, sunt bolnav nimeni nu mă vrea >Spune în timp ce o navala de lacrimi i se preling pe obrajii ușor rozali<
Tae: Kooki, vorbești prosti nu ești o greșeală... și cu ce ești bolnav mai exact?>Spun stergandui lacrimile care continuau sa ii ude fața dulce<
Jk: Eu... eu... am...

Va urma...
♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡

YO YO YO
Vă place cartea sau renunț la ea?
Orice vot si com contează pentru mine
App scuzați greșelile, însă aia e, nimeni nu e perfect dragilor
An nou fericit, ca tot a venit 2023 și yo abia acum am postat
Ne vedem data viitoare cu noul capitol
Bye♡♡

☞︎︎︎𝐌𝐲 𝐋𝐢𝐭𝐭𝐥𝐞 𝐇𝐢𝐛𝐫𝐢𝐝☜︎︎︎Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum