☞︎︎︎𝐌𝐲 𝐋𝐢𝐭𝐭𝐥𝐞 𝐇𝐢𝐛𝐫𝐢𝐝☜︎︎︎

⋅•⋅⊰∙∘☽Inapoi acasă☾∘∙⊱⋅•⋅

<<<Pov Taehyung>>>
După ce am aflat vestea ca Jungkookie e bolnav sufletul meu era ghem, nu știam ce sa fac, pana mi-a venit o idee traznita, dar era cea mai buna cale ca Jungkookie sa se facă bine iar eu sa nu rămân dator la nimeni.

Am vorbit cu Jin, planul meu era ca să plec din țară și sa muncesc, dar având grija ca Jungkokie sa își primească tratamentul și în același timp sa strâng bani pentru operație.

Nu puteam sa donez nimic cu privire la organele mele. Eram destul de sensibil, pana la urma și eu eram hibrid și știu cata durere ducea micuțul Kookie.

Jin ma sfătuise sa iau decizia care i-ar putea face bine pui Jungkook, iar eu am avut la dispoziție doar 2 ore de gândit.

Am ales sa plec, dar sa ma întorc cât de repede pot pentru operație.

Din momentul în care am pășit în aeroport nu mai puteam sa dau înapoi.. nici dacă vroiam.

Am plecat capul și am mers înainte, cu pași înceți și împleticiti printre oamenii noi.

Zburam către New York, acolo aveam un var ce avea un mic restaurant, nu era mult, dar pentru început conta sa pot sa plătesc tratamentul lui Kokie.

Ca sa ma asigur ca aveam să câștig cât mai mult pentru iepurașul meu, am luat încă doua joburi, unul în care eram ospătar la o cafenea renumita și unul în care eram barman peste noapte la un club binecunoscut.

La început credeam ca nu voi face fata atâtor locuri de munca și nici atâtor ore nedormite și nemâncate, dar eram motivat ca iepurașul meu e bine și ca primește tot ce ii trebuie.

Îmi era dor de el, îmi era dor sa ma trezesc dimineața cu el sărind pe mine spunându-mi cât ma iubește doar ca să ii fac micul de jun preferat.

Îmi era dor de toate astea dar am tras tare, aveam să îl strâng la pieptul meu bine și sănătos, în curând.

Dupa nici 2 săptămâni de munca am pierdut telefonul, și nu am avut bani sa iau altul asa ca ma axam pe bani pentru tratament și operație.

Mărunțișul ce îmi rămânea, trimiteam scrisori către spital pentru a anunța cât am trimis în conturile bancare. Totul a fost o perioada neagra, noaptea nu aveam somn, ii duceam dorul lui Kookie și a parfumului sau dulce.

Totul avea sa fie bine, dar ma durea ca nu eram acum lângă el. Pun pariu ca ii era frica de doctori, mereu ii fuse frica de ei, dar i-am explicat ca nu i se va întâmpla nimic rău și știa ca o sa fie totul bine cât eram lângă el...

Cat eram... acum nu mai sunt lângă el, acum sunt la mulți kilometri distanta..

Pot sa jur ca acum nici nu mai vroia sa ma vadă, știu asta, pentru ca eu l-am lăsat când trebuia sa ii fiu alături.. acum nu mai eram lângă el..
==================================
Uite o zi asa, cealaltă așa, iar eu munceam pentru iepurașul meu, nu realizam când sosea dimineața, deoarece știam ca atunci când tura de la bar se termina fac un duș și sunt fresh pentru a merge la restaurant apoi la cafenea și pe urma înapoi de unde plecam.

Asa am ținut-o doi ani de zile, munceam dar rezultatele aveam să le văd când ajung acasă, acasă la iepurașul meu. Sunt sigur ca acum e mult mai bine, dar tot are nevoie de operație, mai sunt 2 luni și merg acasă, insfarsit merg la iepurașul meu, oriunde e kookie acolo este și casa mea.
==================================
Timpul a trecut repede, acum eram la aeroport, mergeam acasă, însfârșit.

Abea așteptam să îl văd iepurașul cum îmi sare în brate și spune ca i-a fost dor de mine. Sau sa ma certe ca am plecat fără sa ii spun nimic.

Însă când am ajuns în Koerea, am rămas surprins într-un mod neplăcut, când am ajuns la Jin acasă, nu am fost întâmpinat în tocmai cum trebuie...

Yoongi se rastea la mine iar Jin plângea, totul era confuz pana când rm spune:

RM:Gata Yoongi! Stai sa vedem ce ne spune Tae despre plecarea lui.

Yoongi îl privea pe rm destul de urat pasca dorindui moartea, iar eu spun.

Tae:Yoongi, eu am plecat pentru a face bani sa plătesc tratamentul și operație lui Kookie, ce sa întâmplat? Kookie unde e?
Yg:Unu la mana Taehyung, Jungkook plângea în fiecare zi și arata îngrozitor când l-am văzut la spital, doi la mana doctorii aia nenorociți se comportau ca niște curve cu el și trei la mana, el și Jimin au fost răpiți de Hyunjin!
Tae:Stai ce?!*și îl prind pe Yoongi de guler*CUM AI PERMIS SA FIE RAPITI?! UNDE SE AFLA?! IAR ACERI DOCTORI VOR SUFERI IADUL PE PAMANT PENTRU ASTA!
Yg:Nu știm unde se afla Taehyung, vrem sa pornim în căutarea lor, dar dacă nu avem un plan ce face?!
Tae:LUPTAM PUR SI SIMPLU!*Adrenalina îmi curgea în vene, iar venele îmi explodau de draci ca Jungkook era în mâinile acelui animal*
Yg:TAEHYUNG NU PUTEM FACE ASTA! NU STII PERICOLUL LA CARE TE EXPUI!
Tae:YOONYI POT SA SI MOR, DACA JUNGKOOKIE AL MEU E BINE EU MA VOI IMPACA CU ASTA!
RM:NU MAI URLATI IN CASA!
Tae/Yg:Bine hyung...
Jin:Yoongi, Taehyung are dreptate, ar trebui sa atacam când ii găsim, dar și tu ai dreptate, avem nevoie de un atac bine gândit.

Eram confuz, de ce un atac gândit? Era simpla treaba, îl vedem îl atacam.. dar când sa zic ceva atunci îmi picate fisa...

Hyunjin era unul din cei mai periculoși oameni, trebuia sa fim atenți ca să nu îi facă rău lui Kookie sau lui Minie.

În gândul meu îmi doream doar ca Kookie sa fie bine.
《《《《《《《《》》》》》》》》》》》
Gata și capitolul asta
Scuzați greșelile gramaticale și de exprimare.
Spor la citit bye💜