Dorințe păcătoase 🔞 Vol 7

Capitolul 26

Sin:

Ma intorc de pe o parte pe alta si oftez frustrat. N-am dormit toată noaptea. M-am tot gândit la ce naiba am putut sa descopăr de pappoús a fost nevoit sa-mi șteargă amintirile si tot n-am găsit nici un raspund.
"Ce dracu ar putea fi atat de grav de a recurs la un asemenea gest?"
Îmi trec mainile prin par si simt dracii din nou cum ma acaparează. E groaznic ceea ce simt. Golul din minte și din suflet ma termina. Am impresia ca am sa înnebunesc dacă nu descopar particica lipsa din mine.
-Ce naiba ai?intreaba Chaos cand deschide usa si intra in dormitor.
-Sunt nervos.
-Simt...dar de ce?
Se trântește langa mine pe pat si imi cercetează fata cu ochii lui chihlimbarii.
"Pentru ca tat-tu mi-a umblat prin cap."
-Ai de gând sa taci ca mutu?
Pufnesc cand il aud.
-Tu poți sa ma transporti in timp?raspund in schimb.
-Nu sunt,Cronos. De ce?
-Du-ma la el,ii cer fara sa ii raspund nici la a doua întrebare.
"Nu stiu ce dracu am descoperit,dar dacă pappoús zice ca e important,nu vreau sa stie nimeni despre lucrul asta."
-Sin...ce dracu e cu tine?
Ma uit ironic la el.
-Serios? As putea sa te întreb acelasi lucru,i-o trântesc.
-La mine știi deja răspunsul,spune in timp ce se întinde. Dar la tine,care e?
-Daca as știi,ti-as spune...dar nici eu nu-l știu.
Ma dau jos din pat si imi frec fata cu palmele in timp ce oftez lung.
-Ma duci la Cronos?intreb si ma priveste perplex.
-Te duc...ce dracu sa fac? Nu știu ce naiba e cu tine,dar cred ca ajunge un nebun ca mine in casa,nu e nevoie sa o iei și tu razna.
Se ridica de pe pat si vine in fata mea. Isi pune o palma pe umarul meu,iar cu cealalta pocneste din degete. Ajungem in Olimp si ne indreptam spre casa de langa lac.
-Ce treaba ai cu el?vrea sa stie si nu stiu daca sa ii spun sau nu.
Chaos imi e ca un frate. Nu ne ascundem unul de celalalt si mereu vorbim deschis.
Ii simt privirea demonica cum ma arde,dar nu intorc capul spre el.
-Vreau sa caut răspunsul la o întrebare ce nu-mi da pace,mărturisesc si il aud cum ofteaza.
-Sin...spune-mi dracu concret ce naiba cauți,imi cere si ridic din umeri. Nu ma fa sa intru in capul tău!ma ameninta si bufnesc intr-un ras fără veselie.
"Tu si tat-tu...va place da va băgați nasul unde nu va fierbe oala."
-N-ai îndrăzni!marai si ii arunc o privire criminala.
-As face-o dacă nu mi-ai dat de ales,mi-o întoarce si simt dracii cum o iau din nou razna in mine.
-Ia mai du-te dracu!il injur. Zeii lui peste ce sunteți!
-Zeii?intreaba si isi mijeste ochii la mine. Ti-a făcut ceva pateras sau mama?
-Vrei sa încetezi dracu sa nu te mai bagi unde vezi ca nu e loc de tine?ma rastesc la el si maxilarul lui se încordează imediat,iar un mușchi incepe sa-i zvacneasca pe el.
-Daca pateras ti-a umblat la creieras,de ce dracu vrei sa afli de ce a facut-o?
-Tocmai ai intrat în mintea mea??urlu la el enervat. Chaos! Tu ești prost?intreb ironic. E mintea mea! Sunt amintirile mele in pula mea! De ce dracu considerați voi ca aveți drepturi asupra noastră doar pentru ca aveți o putere mai mare decât noi?
-Nu e asa,Sin...ofteaza si privirea i se îmblânzește.
-Ei nu!contraatac pe un ton caustic si clatina din cap.
-Crezi ca...daca nu ar fi fost necesar,ti-ar fi șters amintirile pentru ca nu avea altceva mai bun de făcut?intreaba calm.
Imi inclestez atat de tare maxilarul cand il aud ca ma mir cum de nu-mi pocnesc dintii.
-Nu. Nu cred asta,Chaos...dar nu imi place golul ce il simt inauntrul meu. Simt ca lipsește ceva din mine si daca nu aflu ce,cred ca am sa înnebunesc.
-Ai sa-l superi dacă afli motivul pentru care ti-a făcut asta.
-Asa e,dar imi asum,ii raspund sec.
"Poate sa se supere pappoús pe mine. Mie nu mi se pare corect ceea ce a facut."
Cand ajungem langa casa,eu intru inauntru,iar Chaos merge pe malul lacului si priveste spre muntele Olimp. E supărat,dar nu din cauza mea si a răspunsurilor mele. Nu imi pot da seama ce are,dar se vede pe el ca nu e bine deloc.
Intru in casa si il găsesc pe titan in bucatarie.
-Sin...ce faci aici?
-Am nevoie de ajutorul tău.
Ma priveste cu o sprânceană ridicata si ii fac semn sa ma urmeze.
-Sin?
Ma opresc in loc cand aud vocea Herei si oftez incet cand intorc capul spre ea.
-Buna!
-Buna...ce s-a întâmplat?vrea sa stie si se postează in fata mea.
-Nimic,vreau doar sa vorbesc puțin cu titanul tău.
Se incrunta si vad pe fata ei ca încearcă sa ghicească adevăratul motiv pentru care am urcat în Olimp.
-Stai linistita,Hera. Totul e bine. Sirius e bine...deci...nu ai de ce sa iti faci griji,spun in timp ce trec pe langa ea. Te astept afara,continui si intorc capul din nou spre Cronos in timp ce deschid usa.
Imi face semn ca vine imediat,apoi iesi pe terasa si cobor scările,dupa imi îndrept pasii spre lac.
-Esti bine,Chaos?intreb cand ajung langa el.
-Habar nu am,raspunde incet.
-Eu zic sa vorbești cu pappoús daca nu mai poți sa ții puterea sub control,ii spun pentru a nu știu cata oara ceea ce cred eu ca ar fi mai bine pentru el.
-Am sa o fac...ma asigura cu jumătate de gura.
-Sin...imi spune Cronos numele cand ajunge langa noi.
Ii mai arunc o ultima privire lui Chaos,apoi intorc capul spre titan.
-Putem merge intr-un loc unde sa vorbim fără sa ne audă nimeni?
-Ce rahat ai mai făcut copile?vrea sa stie si isi pune o mana pe umarul meu.
-Ai sa afli imediat.
Pocneste din degete si ajungem intr-o pestera. Cateva pietricele aurii sclipesc in tavan si luminează foarte puțin locul in care ne aflam. Habar nu am unde suntem. Nu am mai fost niciodată aici.
-Unde suntem?
-Inauntrul muntelui. E singurul loc unde putem vorbi fără sa fim auziți. Muntele asta nu lasa sa iasa nimic din el. E magic.
-Aha...raspund si ma asez pe jos.
-Ce e,Sin?
-Vreau sa ma teleportezi in timp.
-Hm?
-Eu...zic si ma opresc pentru cate clipe. Pappoús mi-a luat câteva amintirile si nu mai suport golul din mine. Vreau sa ma trimiți in ziua in care s-a întâmplat lucrul asta ca să aflu motivul pentru care a facut-o,ii spun totul pe sleau pentru ca nu am chef sa ma invart in jurul degetului.
-Nu,mi-o taie direct.
-De ce,nu?intreb mirat.
-Pentru ca știu despre ce e vorba si inteleg de ce ti-a luat Max amintirile.
-Dar nu e corect!ma rastesc la el si vad cum buzele lui se curbeaza intr-un ranjet.
-Nu e corect,Sin,dar e mai bine asa.
-Sunteti niște ticalosi!urlu infuriat si ma aproba cu o mișcare a capului.
-Asa este,confirma pe un ton nonsalant.
-Sa va duceți dracu cu puterile voastre cu tot!i-o trântesc si ma ridic de jos ca ars. Sunteți niște nemernici! Si uneori faceți niste lucruri josnice!
-Asa zici?intreaba pe un ton nepasator.
-Da! Exact asa zic! Nu aveți nici un drept sa ne umblați prin cap!
-Nu ca mi-ar pasa de părerea ta,Sin,dar uneori chiar e necesar sa o facem. Uneori e mai bine sa umblam prin mintea voastră ca sa putem evita anumite situații.
Imi dau ochii peste cap cand il aud.
-De ce l-ai pus pe Chaos sa umble in mintea părinților ei?intreaba si pufnesc. Pentru ca era necesar,nu?continua,dar nu ma lasa sa-i raspund. Asa si Max a considerat ca e mai bine sa iti stearga amintirile,Sin.
-Nu e același lucru,ii spun cand termina ce are de spus.
-Poate...dar dacă vrei sa afli de ce nu le mai ai,mergi la Max. Eu nu te pot ajuta,Sin. Nu ma pot baga peste el.
-Ohh...a dat corectitudine deodata in tine?plescai din buze,iar lucrul asta il amuza.
Incepe sa chicoteasca,dar intr-un mod rece.
-Am sa il chem pe Max si ai sa vorbești cu el. Eu nu am cu ce sa te ajut.
-Nu vreau!raspund,dar deja e prea târziu,pentru ca în timp ce eu vorbesc,pappoús deja se materializează langa noi.
-Va las sa vorbiți,mai spune titanul,apoi isi pune palma pe un perete si de nicăieri apare o usa.
Cronos iese din pestera si il vad pe pappoús cum ma priveste incruntat.
-De ce nu lași lucrurile asa cum sunt?ma intreaba puțin dezamăgit.
-Nu am cum!raspund pe un ton taios,deși vocea si privirea lui ma dezarmează puțin.
-Sin...
-Pappoús! Imi vreau amintirile inapoi!il întrerup si imi ridic mainile exasperat in aer. Nu imi place golul ce l-ai lăsat in mine,înțelegi?
-Intelege,Sin ca cel mai bine pentru tine e sa nu sții,imi vorbeste pe un ton atat de jos ca fără sa vreau fac un pas in spate.
-Daca ai fi in locul meu ai face același lucru,il atac si incerc sa ma tin tare pe poziții.
-Probabil,raspunde si încuviinteaza in acelasi timp din cap. Dar intr-un final as înțelege ca situația e grava si as lasa-o balta.
-Ce dracu poate fi atat de grav încât sa-mi faci asta?ma rastesc la el.
-Dumnezeule!exclama si isi trece o mana prin par. E grav,atat pot sa iti spun.
Il privesc cu tristețe,iar lucrul asta il clatina puțin pe picioare.
-Sin...agori mou...sopteste si din doi pasi se postează in fata mea. Nu fi supărat pe mine,imi cere în timp ce-mi cuprinde fata in palme.
-Sunt dezamăgit,nu doar supărat. Si furios...pot sa continui daca vrei. Am o lista lunga pentru ceea ce simt in legatura cu ce mi-ai făcut.
Inchide ochii pentru cateva secunde cand ma aude si inima imi tresare in piept.
"Ma doare pentru ce ii fac și ce ii spun,dar ma doare mai mult ceea ce mi-a făcut el mie.
-Iarta-ma,Sin,imi cere si clatin din cap.
-Daca as știi adevărul poate as face-o,dar asa nu am cum. Nu am ce sa iert,cand nu inteleg in întregime ce se întâmplă de fapt si de drept aici.
Ma trage spre el si imi pun bărbia pe umarul lui. Il aud cum ofteaza si aștept sa vad ce mai are sa-mi spună.
-Sin...ceea ce ai aflat ma implica direct pe mine si pe ingeras.
Privesc in gol si ma gandesc la ce ar putea fi. Marai cand nu gasesc răspunsul in mintea mea.
-Ti-am zis ca intr-o zi am sa-ti dau amintirile inapoi. Nu am mințit,Sin. Am s-o fac,ma asigura,dar mie tot nu imi convine.
Ma retrag din îmbrățișarea lui si ii vad vena de pe gat cum ii pulsează ca nebuna. Imi frec fata cu palmele intr-un mod disperat si oftez din tot sufletul.
-Nu imi place ce mi-ai făcut.
-Am înțeles. Nici mie,dar nu e vorba doar despre tine sau despre mine,ori despre ingeras. Ti-am luat amintirile in caz ca cineva patrunde in mintea ta. Nu vreau sa afle nimeni despre mine si psychi mou. Intelegi?
-Bine...Ai sa-mi ștergi si amintirile de astăzi?
-Trebuie.
Clatin supărat din cap si de nervi dau cu piciorul intr-o piatra ce se izbeste atat de tare de peretele peșterii ca rasuna cu ecou in golul ce ne inconjoara.
-O sa faci mai rau. Am sa înnebunesc pentru ca imi iei inca o parte din mine,il avertizez pe un ton nervos si scrasnesc cu putere din dinți.
-Imi pare rău,Sin.
-Chiar iti pare?intreb cu voce grava.
-Da...chiar îmi pare.
-Pentru ce? Pentru ca ești un las?dau glas cuvintelor fără sa încerc macar sa le opresc si un junghi imi înțeapă imediat pieptul.
Inchid ochii si inghit in sec.
-Imi pare rău,spun imediat ce inghit nodul din gat si rade sec.
-Chiar iti pare?mi-o întoarce cu o voce glaciara ce imi ridica tot parul pe ceafa.
Deschid ochii si încuviintez din cap.
-Nu trebuia sa spun asta,recunosc si il privesc vinovat.
-Da...nu trebuia,dar ai dreptate. Chiar sunt un las. Pana la urma,adevărul mereu o sa găsească o cale de a iesi la iveala si ar trebui sa-mi asum ceea ce am facut,nu sa ascund.
Inima mi se opreste pentru o clipa in piept cand vad cat e de supărat si incep sa respir cu dificultate.
-Nu mai vreau sa aflu,zic dintr-o suflare. Daca asta iti spovoaca durere,atunci nu mai vreau nimic. Nu imi mai vreau amintirile inapoi,doar nu mi-o șterge pe asta de astăzi,altfel mâine am sa ma trezesc si am sa o iau de la capat in căutarea răspunsului.
-Bine,raspunde scurt.
Ne uitam unul la altul preț de câteva minute fără sa spune nimic.
-Du-ma acasă,ii cer cand vad ca stam intr-un loc fără sa vorbim. Trebuie sa dorm.
Isi pune mana pe perete si apare din nou usa. Iesim din munte si isi trece un brat pe dupa gatul meu,apoi pocneste din degete si ajungem in dormitor.
Ma descalt de adidași fără sa-l privesc,dupa imi dau tricoul si blugii jos. Raman in boxeri si il vad cum ma urmărește cu privirea in timp ce ma bag în pat. Continui sa tac și trag patura subtire peste mine.
"Nu vreau sa ma cert cu el. Mai bine las dracu de la mine si il cred pe cuvânt cand imi spune ca nu are încotro si amintirile mele trebuie sa rămână la el."
Inchid ochii si somnul ma invaluie imediat.
-Sin...
Intorc capul cand pappoús se apropie de mine si zambesc.
-E un vis,asa-i?intreb si încuviinteaza din cap.
Se aseaza pe iarba langa mine si amandoi întoarcem privirea spre lac.
-Ciudat...tocmai ce ne-am certat,iar acum ca te visez...las cuvintele in aer si il aud cum chicoteste.
-Sunt prezent în visul tău,Sin. Eu l-am creat imediat dupa ce ai adormit.
-Ah...vad ca ai o placere sa-mi umbli prin cap. Ma întreb ce dracu am asa special de sunt singurul căruia ii faci asta?intreb mai in gluma,mai in serios.
-Chiar ești special. Toti sunteți,spune pe un ton atat de cald ca imi face inima sa mi-o ia razna in piept. Vreau sa iti spun motivul pentru care ti-am șters amintirile,continua si intorc incet capul spre el.
-De ce? Nu spuneai ca iti e frica sa o faci?
-Ba da...dar nimeni nu o sa iti caute prin vise. Nu e o amintire propriu zisa.
Schiteaza un zâmbet,apoi imi face cu ochiul si ma trage la pieptul lui.
-Motivul,Sin,e sexul în grup,imi spune cand ma lipeste de el.
-Poftim?intreb amuzat.
-Acum câteva zile,Sandra s-a supărat pentru ca a vazut-o pe Ada bătută. Tu ai lovit-o cu o cravasa si ai facut-o toata dungi.
-Si? Nu vad logica de la bătut la sexul în grup.
-Si...ai spus ca nu e problema nimanui ce faci tu cu ea in dormitor.
-Asa este,întăresc cele spuse de el.
-De-acord,dar ai mai spus si faptul ca iti place sa o imparti.
-Asa...si? Trebuie sa explic și asta?intreb sarcastic.
-Nu,Sin...raspunde chicotind. Aici e motivul pentru care ti-am șters amintirile.
Ma incrunt cand il aud,apoi ochii mi se maresc in cap cand fac legăturile si ingeleg ce vrea sa spună.
-Tu si giagiá...soptesc.
-Da...am impartit-o foarte mulți ani.
-Sa-mi fut una!exclam si bufnesc in hohote de ras.
-Ai o fata,Sin...
-Ma gândesc...m-ai lăsat masca,jur! De multe ori m-am intrebat de unde vine nebunia asta a mea. Stiam ca nu e de la pateras.
-Stiu...mi-ai spus asta.
-Ah! Atunci ma bucur sa aflu ca nu sunt singurul pervers din familia noastra.
-Nu..nu ești,raspunde zambind.
Imi las capul pe umarul lui si inspir adanc.
-Iarta-ma pentru ce am spus. Acum inteleg de ce mi-ai șters amintirile. Nu ești las,pappoús,ești doar precaut. Asa cum recunoști in fata mea o poți face si in fata lor. Nu stiu daca ti-am mai zis asta sau nu,dar și dacă afla, nimeni nu are ce sa-ti comenteze.
Rade infundat cand ma aude si buzele mi se curbeaza intr-un zambet.
-Ti-am mai spus asta,nu?
-Da.
-Atunci imi mentin părerea. Esti,Max Chronis! Dracusorii tai au luat naștere din tine si din giagiá. Nimeni nu o sa va judece. Asta nu e treaba lor,pappoús.
-Om trai și o-m vedea,raspunde si isi lipeste buzele de fruntea mea,apoi se ridica in picioare.
-Se agapo,zic si ochii incep sa-i vibreze in cap.
-Se agapo,Sin. Somn ușor.
Dispare si o data cu el intunericul se apropie tot mai mult de mine. Ma las cuprins de el si cad în bezna lui.
"Poate am eu nebunia lui pateras,dar acum am aflat de unde am perversitatea asta excesiva. Eu,Sin Chronis,pacatosul familiei seman perfect cu bunicul meu."