Dorințe păcătoase 🔞 Vol 7

Capitolul 37

Athena:

Intind mana dupa telefon atunci cand vibrează si ma incrunt cand vad ca am un mesaj de la un număr pe care nu-l cunosc.

Lyov:

Maine ai timp ca să ne întâlnim? Ai spus ca vrei sa ne spui ceva,deci? Ce zici sa ne întâlnim pe un teren neutru ca sa putem discuta. Lyov.

Inima mi-o ia razna in piept cand vad de la cine e mesajul. Au trecut câteva zile de la ultima noastră întâlnire si de atunci nu am mai știut nimic de ei. Nici măcar nu am fost atat de inteligenta ca sa-mi dea prin cap sa le cer numărul de telefon,dar se pare ca au făcut ei rost de al meu.

Athena:

Bine. Trimite-mi adresa.

Trimit mesajul si ma gandesc dacă par o disperata pentru ca raspund afirmativ la tot ce imi cer ei.
"Poate ca sunt o disperata,dar ei sunt ai mei. Ar trebui sa ma intereseze pe mine de mimozele lor blonde? Poate...dar trebuie sa le explic despre ce dracu e vorba,nu?"
Tresar cand telefonul incepe sa-mi vibreze in mana.
-O vai! E el!!!
Ma uit ca proasta la telefon și nu am curajul sa-i raspund la apel. Ecranul se stinge si se aprinde intr-una si dupa ce inghit de mai multe ori in sec si imi drag glasul,duc telefonul la ureche si raspund.
-Alo?spun incet.
-Krasivaya...sopteste si pielea mi se înfioară pe mine.
-Aaa...buna!il salut si incerc ca vocea sa imi sune cat mai naturala.
-Buna...raspunde tot in soapta.
Un nod enorm mi se formează in gat din cauza emoțiilor si il aud cum chicoteste cand inghit zgomotos.
-Esti emoționată,krasivaya?intreaba direct si incep sa-mi musc buzele.
"Sunt. Din varii motive chiar sunt. Ma gândesc la noi si la cum o s-o scoatem la capăt. Ma gândesc la el si ma întreb de ce vorbește in soapta? Ma gândesc la Igor si inima mi-o ia razna in piept. Daca e cu mimoza in clipa asta?"
Totul in capul meu se amesteca și întrebările fara răspuns ma agita si mai mult pe lângă ce stârnește vocea lui Lyov in mine.
-Da,recunosc.
-De ce?vrea sa stie si pentru cateva secunde privesc in gol.
Amalgamul de sentimente din pieptul meu se muta in stomac si formează un gol imens in mine. Emotiile ce le simt ma copleșesc si mintea incepe sa nu-mi mai funcționeze cum trebuie.
"Ce ar trebui sa raspund? Am prea multe întrebări in cap fara răspuns si sincer ma cam ametesc. Degeaba incerc sa ma liniștesc,nu pot. Tot ce simt inauntrul meu e mult prea mult pentru mine,iar în clipa asta mintea imi e un dușman si nu un prieten."
-Krasivaya?intreaba incet si imi revin cat de cat in simturi cand il aud.
-Scuze...ai spus ceva?
-De ce ești emoționată?intreaba din nou si clatin din cap.
-Pentru ca...las cuvintele in aer si imi duc o mana la piept cand inima incepe sa-si dublează bataile.
-Pentru ca?insista si inspir adanc.
Incerc sa ma liniștesc si sa-mi reglez respiratia.
"Pe toti zeii!! Am sa o iau razna!"
-Din cauza ca sunt puțin copleșită.
-De ce?intreaba pe un ton calm.
-Din cauza ta,a lui Igor si a tot ce s-a întâmplat între noi.
-Dar iti place tot ce se întâmplă intre noi,spune si incuviintez din cap cu toate ca nu ma vede.
-Da,dar...
-Te gândești la ele?
"Ele sunt unul dintre motivele ce ma agita. Normal ar fi fost sa vorbim dracu inainte si abia apoi sa ne facem de cap,dupa ce ajungeam la o concluzie,dar noi ce am facut?? Exact invers."
-Aha...raspund cu jumătate de gura.
-Le-a trimis Igor in Rusia. Suntem doar noi doi in România.
-Degeaba,spun oftand.
O gheara simt cum se pune pe inima mea si incepe sa o sfâșie pana la sânge.
-De aia vrem sa vorbim. Vream sa ne explici care-i faza si de ce naiba nu ne putem gândi decât la tine.
"Ah! Dar e direct,nu gluma."
-Si dupa?intreb,dar nu răspunde.
Stau cu telefonul la ureche in așteptarea unui răspuns ce nu mai apare. As inchide,dar respiratia lui grava nu ma lasa sa o fac. Stiu ca se gândește intens la răspuns si chiar sunt curioasa sa-l aflu. Măcar asa stiu si eu in ce ape ma scald.
-Habar nu am...stiu doar ca ne-ai luat mintile la amandoi. Ceea ce nu s-a mai întâmplat pana acum,dar se pare ca nimic nu e imposibil...
"Mie îmi spui? Cand vine vorba de familia Chronis...nimic nu e imposibil."
Ma ridic in capul oaselor si ma lipesc cu spatele de tăblia patului.
-Daca vreti sa fiți cu ele,atunci eu nu am sa ma bag în relațiile voastre,declar pe un ton ferm,deși simt cum ma rup pe dinauntru,dar nu am sa fiu pe post de amanta.
"Ei sunt jumatatile mele...deci? Ori sunt ai mei cu totul,ori dacă nu,nu am nevoie de batai de cap."
-Hai sa ne întâlnim ca să vorbim. Cand poți? Noi o sa mai stam cel puțin doua săptămâni în România.
Rad amar cand il aud.
-Te rog,krasivaya,insista,iar cand ii aud vocea blândă o lacrima imi curge pe obraz.
"Si daca nu reusesc sa-i conving,ce ma fac? Dacă o sa ma creadă nebuna? Cum naiba am sa o scot eu la capat cu ei? Dar dacă nu incerc nu am de unde sa aflu răspunsul. Trebuie sa risc,altfel pierd din start."
-Bine,cedez cand decid ca cel mai bine pentru mine e sa risc si il aud cum rasfula usurat.
-Bine. Cand vrei?
-Maine dimineață? Ne întâlnim la o cafea?
-Ok...am sa-ti trimit adresa.
-Bine,Lyov...noapte buna.
-Somn ușor,krasivaya.
Inchid fara sa-i mai spun ceva si ma intind la loc în pat. As fi vrut sa il intreb ce face Igor,dar mi-a fost frica sa aflu răspunsul. Asa ca,imi bag capul in perna si incep sa plâng.
"Si daca ii fac sa înțeleagă ce o sa se aleagă pana la urma de noi? Nu vad nici o portiță de scăpare. Ei stau în Rusia,eu in România. Ei au o viata a lor acolo si pe deasupra mai sunt și logoditi. Ce dracu o sa iasa din nebunia asta???"