Dorințe păcătoase 🔞 Vol 7

Capitolul 46

     Ada:

Ma trezesc ametita si gem de durere cand ma foiesc putin ca sa ma eliberez de bratele ce ma strang cu putere.
-Ahhh!!!scrasnesc din dinti cand deschid ochii,iar primul lucru pe care il vad e fata lui Sin ce se uita vinovat la mine.
-Psychi mou...
-Sin...ce s-a întâmplat? Ma doare toata carnea pe mine!!ma vait.
-Ai lesinta cand...
Se opreste si ma incrunt cand il aud.
-Cand?intreb si mintea incepe sa-mi lucreze la foc automat.
-Cand mi-am pierdut controlul...iarta-ma psychi mou...imi cere cu glas frant.
-Oh!atat reusesc sa spun cand imi aduc aminte cum mi-a tras-o ca un nebun in dus.
-Imi pare rău,zice si intind incet capul sa il sarut pe buze.
-Sunt bine,Sin...il liniștesc si imi pun o palma pe pieptul lui dezgolit.
Inima i-o simt cum bate cu putere si oftez.
-Sunt bine,zic din nou.
-Ma ierti?raspunde in schimb.
-N-am de ce sa o fac. Mi-a plăcut,Sin.
Se întoarce pe spate si isi baga bratul stang sub cap,iar cu cel drept ma strange mai tare la pieptul lui.
Imi pun capul deasupra locului unde ii bate inima si incep sa il mangai pe abdomen.
-M-am speriat...zice incet. Am crezut ca ti-am făcut tie sau copilului ceva.
Inghit in sec cand ii simt durerea din glas si imi pun mana pe abdomen.
Nu simt nimic si nu ma doare.
-Cred ca e în regula copilul. Nu simt sa ma doara ceva.
-Stiu. Pappoús te-a verificat in timp ce dormeai,dar tot ma simt aiurea...
Ochii mi se maresc in cap cand aud ca bunicul lui m-a văzut cat timp am fost inconstienta.
-Aaa...Max m-a văzut goala?intreb si obrajii imi iau foc in timp ce imi tin respiratia in așteptarea răspunsului sau.
-Nu. Erai acoperita,raspunde si dau incet drumul incet aerului ce l-am tinut blocat în plamani.
-Pai atunci nu trebuie sa ne facem griji,nu? Dacă e bine copilul,nu ai de ce sa fii trist,Sin,zic si ridic capul de pe pieptul lui.
Ochii lui superbi incep sa strălucească si inima mi se opreste din nou in piept.
„Doamne...n-am sa ma obișnuiesc niciodata cu frumusețea lui. Sper ca bebelușul ce creste în mine sa ii semene.”
-Cum ești?intreaba si clipesc ca trezita din vin.
Ma urc peste el si ii prind obrajii în palme.
-Sunt bine,nu te mai stresa!ii cer si mainile lui ma prind usor de solduri.
-Nu am cum. Eu vreau sa fii bine și tot eu sunt cel ce iti face rău,psychi mou.
-Inceteaza!ridic tonul. Nu mi-ai făcut nici un rau! Dacă ai sa imi faci vreodată sa fii sigur ca am sa iti scot ochii,Sin Chronis!pufnesc si o urma de zambet ii înflorește pe buze.
-Promiti?intreaba si aprob cu o mișcare a capului.
-Promit ticalosule...doar nu crezi ca ai sa scapi de gura mea,nu?intreb pe un ton sarcastic.
-Nu vreau sa scap de gura ta,zice ei intinde capul,apoi buzele lui se lipesc de ale mele si incepem sa ne sarutam cu tandrețe.
Imi urc mainile in parul lui si il trag incet de el. Geme,iar ochii lui incep sa arda. Caldura imi inunda trupul si simt cum incep sa ma topesc.
-Te vreau...soptesc si bufneste in ras.
-Cred ca ti-a ajuns pe astazi,amartoli mou,imi zice si fac bot.
Ma musca incet de buza de jos si ma priveste ca un obraznic.
-Poate am sa ti-o mai trag o data diseara,dar acum trebuie sa mergem sa le spunem alor tai despre copil si despre faptul ca ma trag dintr-o familie de zei,imi enumera motivele pentru care nu vrea sa ma iubească dupa ce imi elibereaza buza.
Vorbele lui au un efect de gheata asupra mea si toata starea de excitatie imi dispare.
-Aolo!zic si sar de pe el ca arsa. Sper sa nu trebuiască sa ii internez pe ai mei la balamuc cand o sa le zicem!exclam si nebunul incepe sa rada.
-Gandesti prea mult...nu uita cine iti e jumatate psychi mou,mi-o trântește cu aroganta. Sunt întruchiparea păcatului,sasaie pe un ton jos. Am darul de a ma juca cu mintea oamenilor si stiu cum sa ma bag pe sub pielea lor,ccontinuasi vocea lui imi da impresia ca ma hipnotozeaza.
Ajunge in fata mea si ma priveste cu un zambet atotștiutor pe buze.
-Vezi??? Nu e nevoie sa fac prea multe. Simpla mea prezenta te da peste cap,imi atrage atenția si pufnesc cand imi revin în simturi.
-Sarpeeee,sasai si eu la el,iar zambetul i se transforma intr-un ranjet de diavol.
-Pacat...nu degeaba mi-a pus pateras numele asta,nu?intreaba nonsalat si ridica usor din umeri.
-Mda...Fix întruchiparea păcatului esti,ii cant in struna pentru ca asta e adevarul.
Pacatosul asta al meu chiar face tot ce vrea cu mintea oamenilor. A reușit el sa ma facă sa ii inghit povestea cu zeii in doua zile. Doua zile fiindca m-a răpit si in loc sa găsesc o cale ca sa ii sparg capul,eu am căzut în mrejele lui.
-Mergem,psychi mou?
-Aaa...da...dar am o problema?zic si se schimba la fata. Nu te speria!ii cer si il prind strans de mana.
-Care-i problema?intreaba dintr-o suflare.
-Nu am haine cu ce sa ma îmbrac,ii zic si trasaturile i se înăspresc.
-Asta e problema?intreaba maraind.
-Da! Doar nu vrei sa merg intr-un prosop,nu?intreb ironic.
Isi da ochii peste cap,apoi isi deschide ușile de la dulap si incepe sa se îmbrace.
-Merg sa iti aduc ceva haine de la Athena,bine?intreaba cand e gata.
Încuviintez scurt din cap si iese ca fulgerul din camera. Imi verific telefonul si vad ca au trecut mai bine de trei ore de cand am vorbit cu mama.
„Ups! Deja suntem în întârziere.”
Intru in baie si incerc sa imi aranjez cat de cat parul,apoi ma dau cu puțin parfum de a lui Sin.
-Psychi mou!
-Sunt in baie!tip si intorc capul cand el apare in prag.
-Athena a spus sa alegi ce iti place,imi zice si imi face semn spre pat.
Se da din usa cand vreau sa intru in dormitor si vad un morman de haine in mijlocul patului.
-Sora ta mi-a dat tot dulapul?intreb si un chicot ii părăsește buzele.
-Doar un sfert din el...
-Doamne...cate haine are sora ta?intreb mirata.
-Cine dracu știe? Multe oricum. Nu asa faceți voi? Spuneți ca nu aveți cu ce va imbraca cand de fapt cade dulapul plin cu haine pe voi?
Bufnesc in ras cand il aud si incep sa caut printre haine ceva ce sa meargă cu vremea de afara.
Imi aleg o rochiță roșie cu buline albe și desfac un set nou de lenjerie intima. Le trag pe mine,apoi privirea imi cade pe picioarele mele goale.
-Aaa...
-O sa iti găsim si o pereche de papuci,imi răspunde la întrebarea nerostita. Cat porti?continua si ridic privirea spre el.
-36.
-Hmmm...zice gânditor. Hai sa mergem,continua si ma prinde pe mana.
Imi iau telefonul din mers si iesim din dormitor. Traversam holul,apoi coboram cele doua etaje si ma uit surprinsa la Sin cand ii vad pe toti ai lui strânși in living.
-Nu-i baga în seama. Beau de fericire.
Nu zic nimic si il urmez in bucatarie.
-Giagiá da-i te rog o pereche de sandale lui psychi mou,ii cere si bunica lui lasa cana de ceai din mana.
-Hai cu mine,imi cere in timp ce se apropie de noi.
Ma desprind de Sin si o urmez. Trecem prin living si ma baga pe un alt hol,apoi deschide o usa si intram intr-un dormitor foarte frumos amenajat. Toata mobila aici e aurie si pe alocuri se imbina cu puțin alb. Continui sa ma tin dupa ea si intram intr-o alta camera. Defapt intram intr-un dressing enorm mai exact.
Ma opresc langa insula de sticla din mijlocul camerei,iar ea se îndreaptă spre un perete plin de sus pana jos de rafturi pline ochi cu pantofi.
-Sandalele astea merg cu rochia ta,imi zice cand se întinde dupa o pereche roșie.
Se intoarce spre mine si intinde mana.
-Ce zici? Iti plac?
-Aaa...zic si privesc tocurile cui. Pai...sunt frumoase,doar ca nu știu sa merg pe ele,recunosc si o vad cum intoarce capul inapoi spre rafturi.
-Nu am tocuri mai mici,zice si pune perechea de sandale la loc,apoi rupe distanta dintre noi si pocneste din degete.
In picioarele mele apar acelasi model ca cel ce mi l-a arătat mai devreme doar ca au un toc de 8 cm si nu mai e unul cui,e unul destul de gros cat sa pot merge si eu ca un om normal pe ele.
-Multumesc,spun zambind.
-Cu placere,scumpo.
Isi fixeaza privirea de chihlimbar in ochii mei si ma tensionez putin.
-Ce e cu tine?vrea sa stie si ridic incet din umeri.
-Pai...trebuie sa le spunem alor mei ca sunt insarcinata si...las cuvintele in aer pentru ca nu știu cum sa continui.
Se sprijină de insula din sticla si bate incet cu degetele in ea.
-Si iti e frica?
-Nu...adică da,doar ca...zic si din nou ma opresc.
-Ingeras!aud vocea lui Max si ma sperii cand apare ca un fulger langa noi.
-Max...
-Deranjez?intreaba si isi trece incet privirea de pe ea pe mine.
-Nu! Eu...tocmai plecam,zic si dau sa ma întorc,dar Lex ma prinde de mana.
-Spune-mi,imi cere si inghit in sec.
Ma intorc din nou spre ei in timp ce imi framant degetele si nu stiu cum naiba sa le explic ceea ce ma framanta.
-Sin vrea sa ma mut aici,le spun si amandoi incuviinteaza din cap.
-Si e un lucru rau asta?intreaba Max iscoditor. Stiu ca suntem o casa de nebuni...de aia întreb.
-Aaa nuuu...ma reped sa raspund. Imi place casa voastră de nebuni,zic si buzele lor se curbeaza intr-un zambet.
-Atunci?insista Lex si oftez.
Ma sprijin cu fundul de marginea insulei si imi dreg de cateva ori glasul inainte de a vorbi.
-Am emoții...Sin vrea sa le spunem astăzi despre sarcina,dar pe langa asta trebuie sa le spun ca vrea sa ma mut cu el si...despre faptul ca se trage dintr-o familie de zei.
Lex ofteaza si se desprinde de Max ca sa ma îmbrățișeze.
-Scumpo...inteleg ca ești îngrijorată,dar sunt deacord cu Sin. E mai bine ca părinții tăi sa stie despre toate de la inceput.
-Da...dar imi e frica sa nu o ia razna si sa trebuiască sa ii internez la balamuc,zic si amandoi bufnesc in ras.
Ma uit la ei si schițez un zambet.
-Ada...spune Max si imi țintesc privirea in ochii lui. Daca părinții tăi o iau razna poți sa ii aduci aici. Oricum suntem o casa de nebuni,nu?intreaba încercând sa faca o gluma,apoi continua. Nu te stresa si daca te ajuta cu ceva sa știi ca nu ești prima ce trece prin asa ceva. Toti ai nostrii au avut de furca cu explicatul asta in rândul oamenilor. Nu e ușor ii faceți sa înțelegeți,dar trebuie sa încercați. La un moment dat oricum or sa se obișnuiască cu ideea fiindca nu au incotro.
-Da...dar...ce o sa ma fac? Sin a spus ca eu trebuie sa ma transform ca sa devin nemuritoare.
-Da. Am sa o fac cand vrei tu. Acum nu ne mai ameninta nici un zeu nebun,deci...cand vrei imi spui si te transform,imi zice Max relaxat.
-Pai...si ce ma fac cu ai mei?ingaim cu greu si un nod imens mi se formează in gat.
Lex ma priveste cu tristețe,in timp ce fata lui Max nu exprima nimic.
-Scumpo...imi pare rău,dar nu putem sa transformam pe toata lumea,imi zice si ii simt cuvintele ca pe o lovitura in moalele capului.
-Aaa...raspund cu emoție in glas si simt deja lacrimile cum imi ard ochii.
-Ada,ma face Max atenta la el. Viata trebuie sa isi urmeze cursul firesc. Nu putem sa transformam pe toata lumea,înțelegi? Am da complet echilibrul peste cap daca am face asta.
Inghit de mai multe ori in sec si clipesc des ca sa opresc lacrimile ce vor sa imi curga pe obraji.
-O sa fie greu,dar încearcă de pe acum sa te obișnuiești cu gândul ca intr-o zi ai sa ii pierzi,imi zice Lex soptit. Eu mi-am pierdut ambii parinti. Nu e ușor,dar sunt realista. Orice se naște în lumea asta,trebuie sa si moara. Asta e viata,continua si inima mi se strange de durere in piept cand o aud.
Ma gândesc la ai mei si la Simina,iar plamanii mi se contracta cu putere. Incerc sa respir,dar gandul ca am sa ii pierd intr-o zi,iar eu am sa continui sa trăiesc pentru veșnicie nu ma lasa sa trag aer in plamani.
-Respira,imi cere Max,iar cand isi pune o mana pe un umăr reusesc sa trag o gura mare de aer in plamani.
Groaza incepe sa isi scadă din intensitate si incet,incet nu o mai simt sa imi înghețe sangele in vene.
-O sa fie greu,dar viata merge mai departe. Cu bune sau cu rele trebuie sa mergem înainte,imi spune Max si incuviintez din cap pe mustește.
„Doamne gandul asta ma rupe pe interior. Imi e imposibil sa ma impac cu el si sigur nu am sa o fac vreodata,dar nu pot sa ma pun acum sa le cer sa ii transforme pe ai mei cu toate ca as fi in stare sa ma milogesc,dar tonul categoric cu care mi-a vorbit Max,ma impiedica sa fac asta.”
Aud usa de la dormitor cum se deschide cu putere,apoi pasi grabiti ce vin spre noi.
-Psychi mou ce faci?intreaba pacatosul cand intra in dressing. Vad ca ai papuci pe picioare,continua cand privirea ii cade pe sandalele mele. Hai sa mergem,imi cere si rupe distanta dintre noi,apoi ma prinde de mana.
Ma uit la Max si la Lex,iar buzele mi se curbeaza intr-un zambet trist.
-Ce e cu tine?vrea sa stie si ma lipeste de pieptul lui.
-Sunt bine,raspund si pufneste.
-Esti pe dracu!se rasteste. Ce i-ati facut?intreaba si ridic capul din pieptul lui.
-Sin...sunt bine,zic din nou in timp ce el isi mijeste ochii la bunicii lui.
-Minti!haraie fara sa se uite la mine.
Incerc sa alung gandurile urate din minte si ma forțez sa ies din starea de tristețe in care am cazut.
-Doar am vorbit,ii spune Lex si o priveste neîncrezător.
-Hmmm...bine,zice pacatosul neincrezator in vorbele ei.
-Hai sa mergem...deja am întârziat,il rog si isi coboara incet capul spre mine.
Ma cercetează cu ochii lui frumoși și il implor sa o lase balta. Ofteaza puternic,apoi ma ridica in brate si isi îndreaptă pasii spre usa.
-Vorbim mai târziu,le arunca cuvintele fara sa ii privească si eu ma uit cu parere de rau la ei.
-Aveti grija de voi!raspunde Lex in schimb.
Iesim din dormitor si tac in timp ce Sin traversează holul. Trece prin living si ma lasa jos din brate cand ajunge pe holul de la intrare.
-Imi spui ce e cu tine?intreaba in timp ce deschide usa si intinde cealalta mana dupa cheile de la mașină.
-Pai nimic...doar am vorbit,ii zic si ma priveste cu ironie.
-Ma iei de prost,psychi mou?chicoteste fara veselie.
-Nu Sin...raspund cu jumătate de gura.
Imi deschide portiera cand ajungem langa masina si ii arunc o privire pe furis inainte de a urca în ea. Ii vad ochii cum se intuneca din ce in ce mai tare si imi dau seama ca e nervos. Inchide portiera in urma mea si da roata masina. Urca pe scaunul șoferului si isi fixeaza din nou privirea in a mea.
-Spune-mi!imi cere pe un ton ce nu accepta alt răspuns decât cel real si oftez.
-Mi-au spus ca nu au cum sa imi transforme si familie pentru ca trebuie păstrat un echilibru,ii raspund cu tristețe si simt un junghi cum imi înțeapă inima.
-Despre asta era vorba?intreaba si rasufla usurat.
-Aha...zic taragant.
Se întinde spre mine si imi prinde fata in maini.
-Psychi mou...au dreptate,imi zice incet si ochii lui ma privesc cu blândețe de data asta.
-Stiu...dar nu imi e tot una sa știu ca eu am sa trăiesc pentru totdeauna,Sin...zic atat de incet ca abia imi aud eu cuvintele.
Isi lipeste fruntea de a mea si ma saruta incet pe vârful nasului.
-Inteleg,dar nu avem ce face. Toate jumatatile inafara de mama si-au pierdut rudele.
„As vrea sa il intreb de ce doar ea e cea norocoasa,dar ma abțin.”
-Dar si-a pierdut mama,continua de parca mi-ar citi gandurile. Faza e ca tu te gândești doar la părinți și la sora ta,dar ai mei gandesc mult mai departe de atat. De exemplu,gândește-te la sora ta,bine?intreaba si încuviintez din cap. O sa trebuiască sa ii transforme si iubitul,nu?intreaba dar nu ma lasa sa ii raspund. După o sa faca copii,corect?intreaba si din nou nu ma lasa sa raspund. Sora ta o sa isi dorească sa ii trăiască copii veșnic pentru ca e normal sa vrea lucrul asta,nu? La rândul lor si aia o sa crească și o sa isi formeze propria lor familie și tot asa...
-Am prins ideea,il întrerup si un oftat din tot sufletul imi iese printre buze.
-Bun...zice si ma saruta cast pe buze,apoi isi înfășoară bratele in jurul umerilor mei si ochii ii fug pe fata mea.
-O sa fie greu,ingaim si da scut din cap.
-Am sa fiu lângă tine. Mereu...pentru totdeauna am sa fiu lângă tine psychi mou,imi jura si incep sa plâng.
Imi lipeste capul de pieptul lui si ma tine strans in timp ce ma cutremur din cauza suspinelor. Il aud cum imi sopteste la ureche sa ma liniștesc si imi spune intr-una ca ma iubește și ca o sa ma ajunte sa trec peste orice. Imi jura ca nu o sa ma lase sa cad niciodata in infern,iar dacă totuși am sa o fac o sa vina după mine si o sa ma scoată din el.
Il cred,dar nu sunt în stare sa ii zic nici un cuvânt. Doar stau si imi plang amarul la pieptul lui.
-Nu mai plânge psychi mou...imi cere si imi prinde din nou obrajii în palme.
Ma obliga sa il privesc si imi șterge urmele de lacrimi.
-Psychi mou...bucura-te de prezent. Ai tai sunt bine acum si nu uita ca ai un bebe in burtica. Daca plângi nu ii faci bine lui agori sau lui koritsáki mou...te rog sa te liniștești,imi cere si vad durerea cum ii traversează chipul.
„Sin e terminat cand vine vorba de copil. Grija asta a lui excesiva il face si mai drăguț decât este deja. E de admirat si ar trebui sa le mulțumesc părinților lui fiindcă l-au făcut și l-au crescut atat de frumos. O fi el un ticalos,dar cand vine vorba despre familia lui nu-l mai recunosc. Se dedica trup și suflet.”
-Imi pare rău...dar chiar aveam nevoie sa ma descarc,zic cu glas inecat.
-Bine,dar te rog sa nu mai plangi. Acum ca te-ai descarcat,revino-ti in fire . Nu te mai gândi acolo. Ti-am zis,vreau sa trăiești în prezent,ok?
Încuviintez din cap si ma uit după ceva cu care sa-mi sterg mucii.
-N-am șervețele,il aud vorbind si ma uit la ei uimita.
-Ai spus ca tu nu poți citi gândurile.
-Nu pot,dar am ajuns sa te cunosc foartr bine,iar fata ta oricum transmite tot ce simți și ce gândești,ma lamureste in timp ce isi scoate tricoul de pe el.
-Ce faci?
-Sterge-ti muci,imi cere cand imi trântește tricoul in poala.
-Pai si tu?
-Eu nu am muci,imi arunca cuvintele in gluma si imi dau ochii peste cap.
-Sin...nu poți sa mergi la pielea goala!
-Ei nu?intreaba ironic si pornește motorul. Sterge-ti mucii si revino-ti pana ajungem la ai tai. Oare cum or sa reacționeze cand o sa-mi fac o intrare marca Chronis?intreaba înainte de a calca acceleratia si imi face cu ochiul.
„Doamne ce om nebun! Am spus eu ca am sa ii bag pe ai mei la balamuc.”
Imi sterg mucii cu tricoul lui pentru ca alta opțiune nu am si imi lipesc ceafa de tetiera scaunului. Deschid geamul si inspir aerul curat. Inima incepe sa isi regleze bataile in piept cu fiecare respirație si incerc sa ma pregătesc mental pentru ceea ce urmează sa se întâmple.
„Da Doamne sa fie totul bine și sa nu isi piardă ai mei mințile. Te rog eu Doamne sa fie totul bine și dacă nu cer prea mult,fa-l si pe pacatos sa nu-si iasa din fire. Dacă nebunul asta se enervează sau dacă ai mei imi spun ceva ce o sa ma facă din nou sa plang,nici nu vreau sa ma gândesc cum o sa reacționeze, Sin. Doamne Dumnezeule...fa cum știi tu,dar te rog eu,fa sa fie bine.”