Dorințe păcătoase 🔞 Vol 7

Capitolul 34

Ada:

"Respira Ada! Nu uita sa respiri!"
Ma uit la doctorița speriata si bufnesc in plâns.
-Sunteti sigura?intreb pentru a mia oara.
-Da draguta. Esti insarcinata,imi confirma din nou si se ridica de pe scaun. Hai sa-ti fac o ecografie.
Ma dau jos de pe capra si imi face semn sa ma intind pe pat. Fac ce-mi cere,apoi ridic tricoul pana in dreptul sânilor. Toarnă gel pe abdomenul meu,dupa plimba un aparat pe pielea mea. Pe monitor apar niște imagini,dar nu inteleg nimic.
-Uite aici,imi atrage atenția si indica cu degetul arătător spre un punct negru. Punctul asta e bebelușul.
Ma ia cu calduri cand vad ceea ce imi arata.
-Esti insarcinata in trei saptamani.
Lacrimile incep sa-mi curga șiroaie pe obraji,iar inima mea saraca mi-o ia razna in piept.
-Am sa-ti prescriu niște vitamine daca vrei sa păstrezi sarcina,imi spune si suspin in timp ce-mi sterg lacrimile.
Imi intinde cateva șervețele ca sa-mi șterg gelul de pe abdomen si încuviintez din cap.
-O păstrez,raspund cu glas inecat.
"Nu am sa renunț la copilul ce creste în mine. Nu stiu cum naiba am sa le spun alor mei sau cum am sa ma descurc cu școala,dar nu am cum sa renunt la bebelus."
Ma dau jos de pe pat si ma îmbrac în timp ce doctorița imi prescrie vitaminele. Imi face si o programare pentru luna urmatoare,apoi ies din cabinet cu mintea împrăștiata.
-Ada...sopteste sora-mea cand ma vede toată plansa.
O strag in brate si imi inabus un hohot de plans.
-Ce s-a întâmplat?intreaba ingrijorata.
-Sunt insarcinata,suspin si o simt cum se încordează.
-Vai de mine...ingaima cu greu.
Se retrage si ma priveste speriata.
-Si ce ai de gând sa faci?
-Pastrez copilul,Simina. Nu stiu cum am sa fac cu școala sau cu ai nostrii,dar nu pot sa renunț la copil,raspund plangand.
Imi șterge lacrimile de pe obraji si ofteaza.
-Lasa ca vedem cum facem. Acum încearcă sa te liniștești,bine?
Ma imbratiseaza cu putere si stam in tacere pana cand reusesc sa ma calmez putin,iar suspinele isi scad din intensitate încetul cu încetul.
-Hai sa mergem acasă,sopteste,dupa ma prinde de mana si ma trage dupa ea.
O urmez mecanic. Habar nu am cand urcam in taxi și nici cand ajungem acasă. I-am mai auzit din cand in cand glasul,dar nu eram in stare sa înțeleg ce-mi spunea pentru ca mintea mea era departe.
Cand intram in apartament,ma descalt si merg direct în dormitor. Imi ridic tricoul pana deasupra sânilor si imi privesc abdomenul in oglinda dulapului. Lumea se opreste in loc cand conștientizez ca totul e real. Ca nimic din ce s-a întâmplat pana acum nu a fost un vis. Totul e real la fel ca și copilul ce creste în burtica mea.
"Of Doamne! Am un copil! Un copil ce e a păcătosului. A reușit sa facă exact ceea ce mi-a spus. Nu știu dacă sa-i rup gatul sau sa-l jupoi de viu. Am spus ca nu vreau copil in viitorul apropiat,dar acum ce sa mai fac? Faptul deja e consumat."
Inspir de cateva ori adanc si trag tricoul in jos,apoi pun mana pe telefon și ii dau mesaj.

Ada:

Sin,trebuie sa ne vedem. Am ceva sa-ti spun.

Sin:

Acum?

Imi musc buzele in timp ce tastez si simt emoțiile cum ma inghit.

Ada: