OUIJA

Part XI

" Etapa 5 : În această etapă, va trebuii sa mergeti pe strada din capătul orasului. Acolo, veti gasii o casa veche ce are o gradina. Sub pamant, se afla un sicriu. Sicriul Rossey. Veti avea nevoie de cateva unelte pentru a o putea dezgropa. Timp la dispozitie : 4 ore și 15 minute. "
Jennifer ii daduse cu putina apa peste fața lui Alex dupa care pornira la drum. Abby îsi infasura rana de la mana dupa care îl urmarea pe Josh. Il vedea foarte atent, dar in acelasi timp si speriat.
- Josh, mai avem mult de parcurs? intreba Daniel pe un ton obosit.
- Păi.. Dupa cum arata harta, nu mai avem mult. Sper sa terminam repede cu toate astea..
Drumul hărții ducea catre o alee destul de abruptă, plină cu nămol. În fața lor, pe un deal inalt, se zărea o clădire cu infatisarea unui castel scos din basmele de groază. Era de o culoare închisa, iar locul parea a fi nelocuit de zeci de ani.
- Și.. să inteleg ca noi ar trebuii să mergem acolo sus? intreba Abby.
- Teoretic, da , ii zambii Josh.
- Nu înteleg la ce ajută toate astea.. Nici macar nu stiu cine este Rossy, dar noi trebuie sa o dezgropam. Nu are nici un sens.
Jennifer îi trase o privire scurtă dupa care se apropia de poarta castelului. Întinse mana, facandu-si curaj sa intre. Clanța incepuse a scârțâii in timp ce toti cinci intrară inauntru.
- Bun, se presupune ca aici se află mormantul ei, dar nu specifică in ce loc se află. Mdeci, dupa parerea mea, de aici ar trebuii sa o luam in directii diferite.
- Eu cu Alex o luăm prin casă, Josh, tu ne dai semnal in caz ca se intampla ceva, iar Abby cu Daniel o vor lua prin grădină.
- Nu. Eu voi merge singur.
- Ești sigur Alex? Nu te prea văd sigur pe tine.
- Da. Sunt în regulă. Stai tu cu Josh. Eu ma pot descurca si singur.
Jennifer a stat puțin pe ganduri dupa care i-a cedat lăsandu-l sa intre singur în casă. Alex îi privea cum se indeparteaza de el, lăsându-l in urmă în fața intrarii in castel. Începuse a face pași marunți catre ușă, oprindu-l o durere în zona capului. Simțea că ceva nu va fi in regula. Însă de data asta nu ei erau în pericol, ci doar el. Cu toate acestea, el își luase inima in dinti și urcă scarile. Ușa era una din lemn, de o culoare maronie, puțin zgâriată și în același timp uscată. Geamurile erau crăpate, iar prin ele se zărea puțin câte puțin cate ceva din interior. Alex intră pe ușă după care incepuse a căuta detalii in legatura de moartea Rossey. Podeaua scărtâia la atingerea usoara a tălpii piciorului cu aceasta, ceea ce îi provocă lui Alex o durere si mai insuportabilă. Era un hol lung, plin cu uși de modele diferite. Ajugând în dreptul unei uși, ceva îi atrase atenția. Auzea o voce de copilă venind din camera de alături.
- Ajutor.. Vă rog.. Ajutați-mă.. Mi-e atat de frica.. nici nu stiu cum am ajuns aici.. va rog.. spusese vocea din spatele ușii delicat.
Alex crezu că e doar în imaginația lui, însă curiozitatea îl facu-se să deschidă ușa. Într-adevăr, în bezna aceea, se auzea vocea unei fetițe ce plângea cu disperare. Baiatul se apropie tot mai tare de ea, vocea auzindu-se tot mai profund si de un volum ridicat. Dintr-o dată, se auzii un zbierăt puternic, iar Alex cazuse la pământ. În urma lui, ușa se închise brusc, rămând singur in cameră cu acea fetita. Închise ochii sperând ca e doar un vis, până cand dintr-o data nu se mai auzii nici un sunet simțind în ceafă o respirație rece. Tot ceea ce delimita prin intuneric era doar un zâmbet diabolic si doi ochi însângerați ce sclipeau în obscuritate, după care căzu lat la pământ.
În timpul acela, Josh cauta cu disperare mormântul Rossey. Mai aveau la dispozitie abia doua ore și ei înca nu aflaseră nimic in legatura cu aceasta. Deja se facea întuneric, asa ca au marit pasul fiindcă nu aveau nicio sursa de lumina.
- Hey, Josh! Cred ca am gasit ceva. Uite! Este ceva placă acolo în colț.
Într-adevăr, în întuneric, era o placă cu numele femeii. Ei s-au apropiat de mormant, analizându-l putin dupa care stateau pe gânduri in legatura cu dezgroparea sa.
- Nu prea avem sanse.. Pămantul este destul de aspru, iar noi nu avem nici o unealtă.. spuse Abby dezamăgita.
- Dacă gasiti un metal dur, as putea eu sa dezgrop. Sunt bun la asa ceva, spuse increzator Daniel.
Josh găsise lângă un copac, agățat un cârlig lung si dur cu care Daniel incepuse să dezgroape.
Toata actiunea a fost întrerupta de Abby care speriata, îsi adusese aminte de Alex :
- Stati asa ! Unde-i Alex? Trebuia sa fie deja aici.
Brusc Alex se trezii. Ce era ciudat, era faptul ca vedea totul cu susul in jos. Încercă sa îsi frece ochii însa ceva îl oprise din miscare. Îsi daduse seama ca mâinile lui sunt legate cu o sfoară, iar picioarele prinse cu un metal înnodate de o sfoară ce era prinsă de creanga unui copac uscat. A început să țipe, însa nu putea. Îi era legată gura cu o bandă adezivă ce îi blocase toate vocalele. A stat cateva momente încercand sa isi deie seama de ceea ce se intampla, cand observa că sub el se afla o prăpastie. În clipa aceea, pupilele lui ii se dilatară începandu-se a se agita. Se oprii deodata când observă ca ramura copacului începuse să se crape. Din cauza panicii și a împrejurimilor în care se afla, el începuse parcă a își vede viata prin fața ochilor. Își închise ochii și asteptă în liniste cu gandul că il vor gasii prietenii lui.
Josh cu Daniel reușira sa o dezgroape, putând observa marmura sicriului.
- Si acum ce facem? intreba Daniel.
- Păi.. cred ca va trebuii sa il deschidem..
Cum mai aveau doar zece minute, aceștia nu au mai stat pe gânduri si îl deschise. Rossy, era o vrăjitoare ce înca arăta in stare bună. În mână, ținea o scrisoare în care lii se explica ca ea îi va putea ajuta în lupta finală cu spiritele, iar dezgroparea sa, era ca sa o elibereze din mormant pentru ca sufletul acesteia sa poata vina pe pamant.
- Stai.. ce luptă finală..? intreba Abby sec.
- Nu știu.. Stai, unde e Jennifer?
- Păi.. Am vazut-o plecand in cautarea lui Alex.
In momentul acela, Josh se panică amintindu-si de Alex, asa ca îsi puse foița în carte si pornii sa îi caute.
Jennifer ramase inghetata cand îl gasise pe Alex agătat deasupra unei prapastii de adâncime mare. Ea încercă să îl ajute, insa terenul începuse sa alunece cazand câtiva bolovani in gol. Baiatul isi deschise ochii vazand-o pe Jennifer. În momentul acela, el prinsese speranță insa totul a fost distrus în momentul cand se auzea creanga crăpandu-se din ce in ce mai tare. In clipa aceea Alex incerca sa ii comunice Jenniferei în legatura cu ramura, dar ea nu intelegea. El devenise din ce in ce mai panicat, închizand ochii nevroind sa stie ce se va intampla. Jennifer se sperie si incerca sa il prinda de mana, insa.. degeaba. Brusc creanga copacului se rupse, Alex căzând de la o înalțime destul de înaltă. Jennifer nu putea sa creada ceea ce tocmai se intamplase cu cateva secunde în urma.
Josh o zarii stand langa copac. Fugii repede spre ea fericit, însa isi schimbase starea atunci cand o vedea stand jos in genunchi plângand si murmurând..
- A murit.. Nu pot sa cred.. Chiar a murit..
- Cine? Cine a murit?
- A murit.. Alex a murit ! Si e numai vina mea !
În momentul acela, peste ei se așternă o liniște completă ce îi făcură să taca pentru cateva momente pâna când..