Wicked Games [Sin City]

Capitolul 6: After Party

După mai bine de o oră de condus, cei doi ajung în fața unei clădiri cu doar un etaj. Clădirea era placata la exterior cu bucăți de inox, crecând o reflexie distorionată asupra celor doi.

— Râzi de mine? întrebă Elena văzând clădirea.

— Relaxează-te, iubito. Ne distrăm și noi puțin, rostii Mitch nonșalant.

— Îți reamintesc că e opt dimineața! suspină Elena.

Bărbatul se dăduse jos din mașină, deschizându-i apoi portiera mașinii. Elena coborâ curioasă, auzind muzica înfundată ce răsuna din interiorul clubului.

Odată ce intrară în club, muzica techno îi loviră până în moalele capului. Luminile stroboscopice cu holografe de culoare albastră se reflectau pe fețele lor întunecate. Clubul era plin de lume, îmbrăcata care mai de care mai extravagant. Locul avea multe baruri, poziționate pe întreaga lungime a halei, plus unul chiar în mijlocul acestuia. Pe peretele frontau se derula o imagine holografică formată din mai multe lumini trippy.

          Mitch o apucă pe Elena de mână, croindu-și drum prin mulțime spre barul din mijlocul sălii. Majoritatea purtau haine negre de piele sau latex. Câteva individe era doar în niște body-uri de latex cu cizme lungi din același material. Elena analiză fiecare persoană în parte, din pură obișnuință.

          — Ce bei, frumoasa mea? țipă Mitch în urechea fetei.

          — Ce? țipă Elena la rândul ei neauzind întrebarea din cauza muzicii.

          — Ce bei?! țipă Mitch și mai tare.

           — Gin! îl înștiință Elena.

           Mitch se întoarse apoi la bar, discutând cu un tânăr de cam douăzeci de ani. Băiatul avea părul tuns în stilul buzz, era îmbrăcat cu o cămașa albă peste care avea trasă o vestă de piele holografică, închisă. După ce îi luă comanda lui Mitch, băiatul așează pe tejghea două pahare mari storcând apoi două lămâi. Zeama acră a acestora curgând direct în pahare. Se întoarse preț de câteva clipe de unde revenii cu o sticlă mare de gin, umplând paharele până la jumate, iar în completare turnă apă tonică.

           Îi înmână băuturile lui Mitch, acesta scoțând din buzunarul jeanșilor o sută de dolari pe care îi lăsă pe masă și se întoarse cu spatele la acesta.

            Elena sorbii de zor din pahar, începând să dea cu piciorul drept în pământ. Încerca să țină ritmul melodiilor tripante ale clubului.

             — Vin imediat, îi spuse Mitch, apoi se lăsă pierdut în mulțime.

             Mitch se plimbă printre valul de oameni euforici, căutând cu privirea pe cineva. După câteva minute de hoinărit prin mulțime, Mitch o observase pe o femeie scundă care stătea rezemată de un stâlp de susținere.