Încă din copilărie m-a fascinat pădurea de lângă satul meu. Îmi amintesc ca eram mereu fascinat când treceam cu autobuzul pe lângă ea, era ca şi cum mă uitam într-o carte. Fiecare copac avea o poveste aparte pe care eu o citeam chiar dacă treceam foarte repede pe lângă el.
Într-o vară imi propusesem să mai dau jos din kilogramele care s-au adunat. Asa ca, am decis să fac plimbari cu bicicleta prin zona. În fiecare zi mergeam câţiva kilometrii prin apropiere.
Acea zi parea ca va fi una normală, mă trezisem fără nici un fel de chef de a face ceva, dar simteam ca voiam sa merg prin padure, parca ceva ma chema "haide că poţi, hai fă un drum prin padure, e atat de frumos". Am mâncat ceva repede, am scos bicicleta bicicleta şi am început s-o verific. In trecut am avut probleme, spre exemplu; o data am ramas in pană cand imi era lumea mai draga.
Să vă spun putin despre pădurea aceasta, pentru inceput este relativ aproape de mine, cam la cincisprezece minute de mers pe jos si este cea mai batrana padure din zona. În ziua aceea pentru un motiv ciudat nu puteam pedala cum faceam in trecut, asa ca am mers alene dar intr-un final am ajuns la intrarea în pădure. In momentul in care am parasit strada si racoarea m-a cuprins, un sentiment pe care nu pot să vi-l descriu s-a starnit in mine. Era ceva aparte şi mă îndemna ma merg in continuare, să explorez. Cu toate ca stiam toate drumurile si cararile, acest drum ingust era unul de care nu-mi aminteam si nu cred ca-l mai strabatusem vreodata. Un lucru imi aduc aminte, copacii erau atât de aproape de mine încât dacă întindeam mâna puteam sa ating crengile fără nici un fel de problemă.
Am mai mers putin iar luminisul pe care-l vedeam in fata mea, imi parea ciudat de familiar parca mai fusesem acolo, poate a fost candva in trecut. Dar, spre uimirea mea nu am găsit nimic ciudat cand am intrat in luminis, ba chiar parcă nu semăna deloc cu ce vazusem in urma cu cateva momente. Aveam impresia că tocmai ajunsesem intr-un coşmar. Padurea din jur parea mai intunecata, verdele copacilor era mai inchis cerul parca era gri si sunetele din jur parca mai ascutite. In fine, mi-am tras sufletul, sa fiu sincer eram puţin dezamăgit asa ca am decis să mă întorc pe unde am venit.
În momentul în care m-am întors am simţit cum tot corpul ca-mi îmi este amorţit iar privirea mea s-a oprit asupra unui fum gros care care plutea prin coroanele copacilor din în faţa mea. După şocul iniţial am închis ochii crezand ca e doar imaginatia mea, speram ca nu va fi acolo, disparuse. M-am pus pe bicicletă şi am inceput sa pedalez pe unde am venit. Nu voiam sa mai fiu acolo, am marit viteza dar mintea mea încă era chitită asupra fumului ciudat care plutea prin copaci. Tot ce îmi doream era să ies de acolo cât de repede puteam, dar parcă pădurea formase un labirint fără capăt şi eu eram captiv.
Pe neaşteptate fumul negru aparuse in spatele meu. Ma gasise, panicat am schimbat repede direcţia am luat-o pe lângă potecă prin necunoscut. Cu greu am găsit o altă cărare parca si mai ciudata. Fumul negru parcă se ţinea după mine şi mă îndruma către ceva.
Am mers cam două minute în cercuri şi nu găseam cum să ies. Disperat am ţipat cât de tare am putut dar in van, eram doar eu, pădurea şi fumul care ma urmarea. Transpirat, panicat şi obosit de la pedalatul constant am decis să confrunt urmăritorul meu. Am pus frână, m-am dat jos. M-am uitat direct spre fum şi am ţipat "Vino să mă iei dacă chiar asta vrei să faci!". Aceasta a făcut două cercuri prin copacii din jurul meu şi apoi s-a coborât într-o scorbură a unui copac mort din apropiere. S-a făcut linişte totală, doar respiraţia mea grea se auzea, parcă tot sunetul din pădure dispăruse chiar înşişi timpul parcă se oprise.
Am înghiţit sec, mi-am făcut curaj şi m-am dus înspre scorbură. Ce am văzut înăuntru mi-a facut sangele sa inghete in vene. Înăuntru era ceea ce părea că fiind o carte foarte mare cam cât o enciclopedie, dar mult mai groasă şi învelită în ceea ce părea ca fiind piele tabacita care purta diferite semne pe care nu le mai văzusem până atunci. Am încercat să pun mâna, dar am fost oprit de către sunetul unor câini care latrau in apropiere. Ciudat, de cand ma stiu cainii nu se aventurau atat de adanc in padure. M-am ridicat, si m-am uitat in fata mea. Undeva nu departe am văzut o fetiţă care se uita fix la mine.
Hainele pareau ca fiind de epoca si expresia de pe fata ei era una de seriozitate si dispret. Nu intelegeam de ce se uita atat de urat la mine. Apoi, a inceput sa se miste printre copaci. Ceea ce m-a speriat a fost ca ea disparea din spatele unui copac si aparea din altul. Nu am stat pe ganduri am luat bicicleta şi am fugit, nu aveam ce sa pierd. Nu m-am uitat in spate am pedalat pana cand plamanii ma ardeau iar padudea nu mai era atat de intunecata, iar eventual găsind ieşirea din pădure. De atunci nu am intrat în acea pădure singur.
CITEȘTI
Întâmplări stranii din copilărie
Paranormal"O călătorie de 1000 de mile trebuie să înceapă cu un singur pas." - Lao Tse Luând în considerare motto-ul de sus aceasta reprezintă prima tentativă de a scrie aventurile mele şi întâlnirile din copilărie cu supranaturalul. Este inspirată din fapte...
