15. O luptă inegală

110 12 3
                                    

🎄🎄🎄🎄Capitolul de azi vi-l dedic vouă, cititorilor fideli. Să aveți sărbători tihnite și să vă iubiți. Lăsați gândurile negative în 2022, fiți mai buni chiar dacă e haos în jurul vostru, nu puneți la inimă răutăți - ele trec, inima voastră este doar una și trebuie să aveți grijă de ea.  Fiți cea mai bună versiune a voastră și mai presus de toate,
fiți oameni......
Al vostru,
Mihăiță🌗



Două săptămâni mai târziu, în prag de Crăciun, Laurențiu primea un telefon și din acel moment a știut că a venit momentul de cotitură din viața lor.

Cu chipul înnegrit, a ajuns la Alma și i-a povestit ceva ce a dat-o peste cap total.

-Ești sigur? Poate e doar o schemă ca să ne inducă în eroare.

-Nu, scumpo. Sunt sigur că nu minte... Iar fratele meu sigur știe adevărul.

-Andrei... va fi și el afectat. Nici nu știu cum să îi spun....

-Hai să nu o faci încă. Vorbim cu ei și dacă avem confirmarea, îi spui.

-Dani... oftă ea. O să fie furios când va afla...

-Furios? Mi-e teamă de el în cazul ăsta... Dacă până acum a păstrat o fărâmă de stăpânire de sine, de acum mă tem că va renunța la ultima de umanitate...

-Off, Laur... nu se mai termină povestea asta... Vreau liniște, Laurențiu! se lamentă Alma disperată.

-Și eu scumpo... Și eu... Dar acum, trebuie să îl ajutăm pe Dani pentru că noi trei suntem puternici doar împreună, îți amintești?

-Da... suspină ea. Nici nu știu ce să mai cred despre el...

-Hei... Ești bine? o mângâie Laurențiu protector.

-Dacă ceea ce a spus e adevărat... atunci totul are sens și viața mea e din nou dată peste cap... El chiar m-a salvat și eu... Ce i-am făcut? Doamne, ce coșmar! Ce bine că nu îmi amintesc... cred că înnebuneam dacă aș fi știut că ...Ah! se feri scârbită.

-Alma, te rog, liniștește-te... Va fi bine...

-Nu cred asta. Dar sper că se va termina acest coșmar, odată pentru totdeauna.

-O să fim bine, îți jur... Te iubesc și te asigur o să fim bine, da? Te rog, ai încredere în mine....

-Andrei și Ilinca merită liniște... eu le datorez asta...

-Așa va fi... o cuprinse el în brațele sale.

Câteva ore mai târziu, amândoi au ajuns la Dani, la casa unde se ascundeau el și Clara. Doar că reacția ei l-a pus pe gânduri pe Daniel.

-Ce caută ăștia doi aici??? se enervă ea văzându-i.

-Voiau să vorbim... au ceva de discutat cu mine... E ok, suntem în siguranță nu te speria... încerca el să o asigure.

-Nu e asta... Dar...

-Clara, e ok... De ce reacționezi așa?

Ea era clar speriată, prezența celor doi aici nu o liniștea ba mai mai mult, părea mai agitată decât de obicei. Daniel a ieșit în întâmpinarea celor doi.

-Bro... Alma... spuse el privind-o rușinat.

-Hei... s-au îmbrățișat ei.

Pe Alma a privit-o și i-a zâmbit, ferindu-se.

-Ce e cu voi? E periculos să veniți aici...

-Trebuia... Trebuie să asculți ceva...

-Să ascult?

CorbulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum