Corbul

2. Eu vreau nemurirea...

Sursa imagine: LIFE.ro

- De ce vrei răzbunarea cu orice preț?

-Pentru că asta merit... Ea m-a distrus. Așa că eu o voi distruge pe ea....

-Te joci cu focul. Ai grijă la ce urmează...

-Mă joc cu focul de când eram mic... Sfidez moartea în fiecare zi în care depășesc crizele... Iar mucoasa asta nu mă va face să pierd totul, o s-o distrug înainte de a mă distruge ea.

Laurențiu era în biroul său, afundat în gânduri. De fapt, se ascundea de ceilalți pentru că nu mai suporta să îi audă plângând, pregătindu-se de înmormântarea Cristinei. Dar la urma urmei, totul era aiurea. Bianca suferise un atac cerebral și era acum o legumă în scaunul cu rotile. Mai mult, ca să aibă loc înmormântarea era nevoie de un corp, un sicriu și deci de un mort. Ei nu aveau asta.

Privea ziarul din fața sa și încerca cât de cât, să nu fie de acord cu titlurile de pe prima pagină: Familia Mareș lovită de tragedie... Cristina Mareș, fiica binecunoscutului om de afaceri Constantin Mareș este dată dispărută.... Bianca Mareș este în comă după ce fiica sa a fost declarată dispărută... și titlurile continuau.

Laurențiu era acum capul familiei dar se simțea neputincios. Visase cândva că va sta alături de soție undeva într-un loc  liniștit, departe de toată mizeria pe care o aducea familia sa. Dar parcă destinul se împotrivea cu tot dinadinsul. Nu mai suporta, era la capătul puterilor și încerca să găsească o soluție.

-Deranjez? se auzi deodată vocea rece a Ioanei.

Laurențiu și-a ridicat privirea spre ea și a rămas așa câteva secunde, fără să spună vreun cuvânt.

Dacă deranja? I se părea că nenorocirile se țin lanț de când a apărut femeia asta superbă în viața lor, dar cumva nu avea puterea de a fi nervos sau supărat pe ea.

-Nu... Iartă-mă, eram pierdut în gânduri... spuse el cu blândețe. Ia loc te rog... Te servesc cu ceva?

-Nu, mulțumesc... Mi-e teamă că cineva abia așteaptă o ocazie de a mă otrăvi...  glumi ea.

Laurențiu zâmbi.

-Ce pot face pentru tine?

-De fapt.... spuse ea privindu-l în ochi. Sunt aici să te întreb ce pot face eu pentru tine...? Am impresia că nu îți este tocmai ușor ... cu toate evenimentele din ultimul timp. Aș vrea să te ajut.

-Deja ai făcut enorm, dându-ne banii într-un timp atât de scurt. Va trece și asta... spuse el cu amar, privind în jos.

-Pot să te întreb ceva?

-Sigur...

-Marian mi-a spus că... voi mai aveți un frate. De ce nu îi cereți lui ajutorul?

Laurențiu a ridicat privirea și a fixat-o.

-Daniel... nu mai este printre noi... a oftat el. A murit într-un incendiu...

Ioana a încleștat pumnii și a înghițit emoțiile care i-au revenit ca un val.

-Oh... Casa de alături?

-Da, casa de alături. Era pompier și, mă rog... A intrat să își salveze iubita ... au pierit amândoi, colegii lui nu i-au putut scoate la timp...

-Îmi pare rău... Marian vorbea mereu despre el de parcă era doar plecat undeva, nu că nu mai era în viață. Am crezut că... îmi cer scuze. Nu am vrut să te tulbur.