saudade / h.s. /

Capitolul 3

" With her wine-stained lips, yeah, she nothing but trouble

Cold to the touch but she's warm as a devil

I gave her my heart but she wanted my soul

She takes 'til I break and I can't get more " - Nick Jonas, Chains.

**********************************************************************************************

Scoțând portofelul din buzunar, Harry scoase 10 lire, înmânându-le vânzătorului. Acesta le luă în mână rapid, iar Harry își luă pungile într-o mână, cu cealalta căutând cheile în buzunar. Oftă când realiză că le uitase în mașină, iar cealaltă pereche era acasă.

Dând cu piciorul într-o piatră, decise să mearga pe jos. Lănându-si privirea să coboare în jos, traversă rapid trecerea de pietoni. Inima îi stătu în piept cănd auzii claxonul unei mașini semnalându-i să se dea din drum. Din instinct, scăpă pungile pe jos, închizând ochii, scrâsnindu-și dinții, așteptând un fel de durere să îi pătrundă între coaste, anunțându-i sfârșitul, dar acesta nu veni. În schimb, un strigăt frustrat se auzi din parte șoferului, care ieși rapid din mașină.

" Ai înnebunit?" întrebă băiatul, cu o voce familiară.

Harry deschise ochii și se uită către Louis, ai cărui ochi păreau să iasă din orbite.

Avea mainile în păr, trăgând de el în exasperare, dar nu părea speriat, ci îngrijorat.

"Puteam să te calc, Harry." spuse el într-o răsuflare.

" Dar nu ai făcut-o."

Ce doi se dară deoparte, realizând că blocau circulația. Louis se uită către stradă, unde cumpărăturile lui Harry zăceau, acum zdrobite.

" Scuze pentru alea." spuse Louis. " Ce faci aici, oricum? "

" Cumpărături." spuse Harry rapid. " Mi-am uitat cheile în mașină și acum mergeam spre casă, să iau cheia de rezervă."

Louis dădu din cap aprobator.

" Te conduc eu, măcar atat, dar mai întâi trebuie să o iau pe Sam." spuse el.

Harry încremeni, simțind o presiune asupra coastelor, ca și când cineva i-ar fi băgat un cuțit între acestea. Cu siguranță nu dorea sa o vadă pe Samantha, nu după întâmplarea de săptămâna trecută.

" Nu trebuie, mulțumesc totuși."

Louis rânji.

" Nu vrei să o vezi?"

Harry înghiți în sec, aruncându-i o privire băiatului. Nu doar că îi ajungea până la sprâncene, dar avea și curajul și idioțenia unui puști de 16 ani. Își încleștă pumnii, zâmbind sec.

" Hm, de ce nu?" spuse el și merse către mașina lui Louis.

Băiatul îl urmă curând, pornind mașina. Harry se uită pe geam, observând cum treceau cu viteză pe langa o mulțime de oameni, blocuri, și se întreba ce reacție va avea Samantha când avea să îl vadă. Spera să îl ignore sau nici să nu îl remarce, pentru că nu știa ce avea să îi spună dacă îl întreba de ce se petrecuse la casa lui.

Un moment de slăbiciune, își spuse Harry. Nu știa de ce reacționase așa, dar încerca să ignore cât de complet se simțise când o ținea în brațe. Un amalgam de sentimente îl măcinau, iar cea mai mare problemă era că nici măcar nu știace simțea. Era îndeajuns de rău că termenul plății sale expirase, dar acum se lăsa si năucit de o fată. Nu se mai putea concentra, nu mai simțea aceeasi furie scurgându-i-se prin vene, aceeasi dorință de răzbunare, aceeasi bestialitate. Nu, de când o întâlnise pe ea, totul era în ceață, îi distrăgea atenția și știa că dacă Theodor ar fi alfat asta, ar fi încercat să scape de ea.